raina

Într-una din zile, Lunecul ochilor tăi mi-a strivit mâinile, de veșmântul crimelor mele. Degetele se prindeau în nasturii regretelor rotunde. Pe podeaua de cenușă, amintirile cădeau ca

Somn. Somn alungit de fericire, ingreunat de licariri nefaste Ce-n ceruri de asfalt se sting. Dormi. Dormi caci linistea taioasa, de boala sa nu o mai simti Timpul nebun in sus priveste fara

Vanzatorul de fecioare-bibelou se gandise azi ca nu mai are rost, sa le dezbrace, sa le invarta in poleiala fierbinte, sa le sarute incet, incet cu tacerea abrupta a ploii. Sunt bibelouri pe care

Am greșit Atât de grețoasă, sta mâna ei pe fața mea plină de parfumul celor doi morți ea și eu împreună am greșit, mă îngâna.. pe sârmă stăteau rufele noastre înțepate de colții

Aripi stralucitoare am cusut de umerii retrasi, Caderea lor lasa pe scanduri praful fulgilor de la perna. Sunt o fiinta minunata Cu aripi lungi, ca lacrimile, cand se scurg. Le-am impletit,

trecând pe cerul cu ochi negri priveam cenușa nesărată ce din gură spre cer se scurgea cu clocot banal in imaginația de ger Nemestecata lună tremura în frig peste ea se abătu o nouă