Poezii

Somn. Somn alungit de fericire, ingreunat de licariri nefaste Ce-n ceruri de asfalt se sting. Dormi. Dormi caci linistea taioasa, de boala sa nu o mai simti Timpul nebun in sus priveste fara

Aripi stralucitoare am cusut de umerii retrasi, Caderea lor lasa pe scanduri praful fulgilor de la perna. Sunt o fiinta minunata Cu aripi lungi, ca lacrimile, cand se scurg. Le-am impletit,

trecând pe cerul cu ochi negri priveam cenușa nesărată ce din gură spre cer se scurgea cu clocot banal in imaginația de ger Nemestecata lună tremura în frig peste ea se abătu o nouă