Ultima zi

Într-una din zile, Lunecul ochilor tăi mi-a strivit mâinile, de veșmântul crimelor mele. Degetele se prindeau în nasturii regretelor rotunde. Pe podeaua de cenușă, amintirile cădeau ca păsărea ce se aprinde din speranța candelei. Într-una din zile iarna ochilor tăi m-a rotit să văd podeaua surpată sub cruci. Atunci la piciorul de lemn am căzut, sprijinindu-mi lacrima de inghețul icoanelor.