Poezie
Blestemul Iubirii
1 min lectură·
Mediu
nesimțită-ntre picioare îmi atârnă lungă, cheia,
ce năvalnică încearcă, să descopere femeia,
ca un corb ascuns în umbră , mi-o înmoaie și mi-o scoală,
sensul tău de baiaderă , despuiată-n pielea goală...
să te-ntind pe canapele, ca un ordinar pe drumuri,
și pe trupul tău sălbatic, să îmi porți mii de parfumuri,
ochii mei să biciuiască, din privirea lor suavă,
corpul voluptos de zână ,înjosită ca o sclavă...
hai , strivește-mă în clipă,cu surâsul tău de fată,
peste sânii tăi obraznici, să presar lapte de tată,
asurzită greu de geamăt ,în caminul de studenți,
unde calcă necuratul peste sfinții impotenți...
în frenetice tenebre să te prabușești în mine,
să îți ardă pielea albă , sângele să-ți fiarbă-n vine,
să te-nchid în ochiul lacom, ca-ntr-o lacrimă albastră,
și-n orgasmul tău de târfă, să-mi fii pasare măiastră...
022522
0
Bineînșeles, unele cuvinte cer a fi înlocuite, dar nu e așa de rău. Probabil și rima te-a forțat să faci alegeri neinspirate.