Poezie
Uitarea Verilor Târzii
1 min lectură·
Mediu
Știi verile ce le-am trăit cândva?!
Un amalgam de soare și culoare,
De ape line ce șopteau, și vocea ta,
Ca o-ntrebare?!...
Mi s-au pierdut definitiv,
Ca un vis trist pe-o insulă pustie,
Ce viața ți-o transformă-n jucărie,
În mâinile altcuiva...
Au lunecat tăcute umbre printre nori,
Acoperind căldura soarelui de vară,
Un tot ce a ramas din noi, pe-afară,
Și-am realizat că-n suflet suntem goi.
Dar nu ne-am rușinat ca la-nceput,
O Eva și-un Adam din carne vie,
Pe-a lutului din suflet tragedie,
Din care Eu prin Tine m-am născut.
Rămâne așadar,blândă, lumina,
Unor veri noi și toamne fumurii,
și primăveri și ierni pustii,
Pentru copaci firavi, stingheri,
Ce înspre cer își mlădie tulpina...
00870
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Radulescu Costin Catalin. “Uitarea Verilor Târzii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radulescu-costin-catalin/poezie/14160955/uitarea-verilor-tarziiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.