Sari la conținutul principal
Poezie.ro
R

Raducu

@raducu-0019098

Bucuresti
Cronologie
R
Raducu·
de cate ori am fost la o atingere de acei ochi... dar nu am avut curaj!!!!!!!!!!!!!!!!

Pe textul:

Destin" de florin otrocol

0 suflu
Context
R
Raducu·
imi pare rau ca te dezamagesc, dar nu am incercat sa scriu un eseu. Am dat drumul doar asa la cuvinte, cum mi-au venit. Si sa stii ca pe Romeo l-am cunoscut bine, din momemt ce a fost coleg de banca cu mine. Cat despre mine-frustat, nici gand! De ce as fi frustat: am terminat studii de arta si arhitectura, am un JOB care imi place, am familie, copil, bunicii inca traiesc. Nu am motive sa ma simt frustat...sorry daca te dezamagesc
Daca ma gandesc bine, ceva ma deranjeaza: gandirea aia cu capra vecinului. Dar generatiile bolnave vor disparea, sper!!!

Pe textul:

Poezia este o erecție a limbii" de Cojocaru Ramona

0 suflu
Context
R
Raducu·
zabet, dragutule, nu am cum sa votez cu idiotii aia, ca sant plecat din romania ta iubita de 18 ani. Vezi, de aia nu vin in vizita pe la tine, si prefer insulele Azure sau bahamas, sa nu fiu criticat ca vin cu mercedesul prin romania. Stai linistit ca am trei masini, Loganul nu stiu ce e, dar probabil e pentru cei care au avut in trecut Oltcit. Daca vrei te invit la o bere (virtuala), prietenii stiu de ce

Pe textul:

Poezia este o erecție a limbii" de Cojocaru Ramona

0 suflu
Context
R
Raducu·
curios ca gandesti asa despre Bucuresteni.
in fine, asta imi aminteste ca am fost la un bairam ci romani cand mi-am facut studiile in STATE, si acolo erau stransi de pe toate araturile patriei, si la un moment dat era o gagica numai decolteu, misto foarte, si dupa un dans m-a intrebat de unde sant. I-am zis \"Bucuresti\", si mi-a replicat: \"Nu mai vorbesc cu tine!\" Parol, nu te mint..............si nu-mi mirosea gura, jur!!!!!!!!!

Pe textul:

Bu-cur-ești" de Iris Barbulescu

0 suflu
Context
R
Raducu·
De vreo trei saptamani am intrat si eu prin zona agoniei cu A mare, si am intalnit diferite personaje care mai de care mai interesante. Unii imi trezesc amintiri din timpul liceului, despre acei colegi ai nostri (putini, e adevarat) interiorizati, care se asezau mereu in banca de la perete, preferabil ultima banca, tacuti in timpul pauzelor, ca uneori le uitai numele, unii desenind animale fantastice pe cartea de Romana, altii caligrafiind litera Q la nesfarsit pe cotorul caietului de biologie. Imi amintesc de colegul meu Romeo, un nume predestinat ( o sa vedeti mai incolo), care era fascinat de Razboiul Stelelor. Se ducea aproape in fiecare seara la film, si acolo, pe intuneric, desena navele alea sinistre pe doua picioare, mereu si mereu si mereu. Am fost si eu o data cu el la film, si l-am privit, in intuneric, cum era excitat sa deseneze aceleasi brate metalice si ochi de crocodil infipti pe carcase de melc. Dupa ani de zile, l-am intalnit o data la bere, era ras in cap si cu o mapa de desena la subrat, a stat putin, doar pret de un salut si a disparut. Mai acu vreun an ma intalnesc cu Stresatu’, alt paltonar de vita veche, si imi spune noutatile: Romeo a dat coltu’, cica avea o sora la care tinea atat de mult incat cand ea a murit, el a sarit dupa ea in groapa cu un cutit infipt in el!!!
De aceea spun ca pe aici prin zona stau pititi o gramada de Romeo, faliti de imaginatie, da-da-isti constipati, care apuca de picior vreo stire si trag de ea de dragul de a trage, imi si inchipui mici pletosi cu barbuta, care nu au prins vremea cans sticla se vindea pe ascuns in spate la aprozar, si spalam cu frate-meu zeci de borcane ca apoi la schimb sa obtinem bani de un film cu Piedone si o mana de seminte, si imi vine asa o rusine ca am ramas infim, minuscul si pitic, intr-o lume de miliardari de carton, de carton din-ala colorat care se gasea la papetaria din colt cu cincispe bani coala, si reparam cu el coperta la mult prea cititul „Cel mai iubit dintre paminteni”, si daca mai ramanea un colt il pastram pentru semn de carte; o lume care din lipsa de preocupari intra pe forumuri si pune intrebari savantice, la care, bineinteles, alte minti savantice, (din alea care ar juca un tenis, dar numai din canapea), vin si raspund cu cuvinte mestesugite, mai mult sau mai putin la obiect, cum scriau printr-un ziar romanesc maiacu vreun an ca l-ar beli de piele, l-ar trage prin unt, l-ar dospi la soare, cand de fapt raspunsul la intrebarea „Ce s-ar fi intamplat daca s-ar fi intamplat asa cum nu s-a intamplat?” este la suprafata, ca uleiul in apa: Daca s-ar fi intamplat altfel de cum s-a intamplat, si daca toate cate s-au intamplat ar fi fost intamplate invers, sau in oglinda, atunci cei care au raspuns aici ca l-ar fi belit de piele pe Ceausescu de fapt l-ar fi invelit in piele, si cei care l-ar fi ars sau rupt, de fapt l-ar fi udat sau cusut, si asa mai departe............

Pe textul:

Poezia este o erecție a limbii" de Cojocaru Ramona

0 suflu
Context
R
Raducu·
imi place ideea cu respiratia tinuta
am si eu o idee asemanatoare

Pe textul:

Bu-cur-ești" de Iris Barbulescu

0 suflu
Context