RaduBr

:) desi e trist daca ii dai un gand, la prima vedere te umple cu voie buna. mi-ai furat un zambet, multam
drag,
radu
p.s. hotule ! :)

nu-mi place ca ne aducem aminte de el doar in momente de singuratate. am ajuns sa-l, si sa ne inveselim ? nuu, e prea mult.
Sunt lucruri care nu pot fi trecute doar in revista; cred eu, ca nu poti spune : da, mi-a placut, il citesc atunci cand sunt trist, ma ajuta. si apoi uit de el, pana data viitoare. nu e ca \"muzica\" ce se vinde azi, un cantec suna, altul face zgomot, pe acelasi album. e unul peste tot. Este . il citesti sau nu-l citesti. chestia ca-l citesc atunci cand am nevoie sa vad materie cazand, sa ma ingan cu un lamento, mi se pare de un egoism dat la maxim.
da\' imi place o chestie, aceea ca nici el nu ne vrea:
\"nimeni, nimeni, nimeni
cu atat mai bine -
si de-atata vreme
nu stie de mine\" Rar
probleme nu are el, ca vede totul intr-o cadere continua si cu un sfarsit sigur si irefutabil, ci noi pt ca pendulam. el da o solutie, poti alege sa o accepti sau sa o respingi.
pt mine :
mi-e in sange imaginea asta a lumii despre care nu poti sa faci nici o ironie. a fost inainte sa dau de el, sau sa dea de mine. i-a dat doar un contur, am castigat cativa ani.
sunt de acord cu ideea ca nu trebuie uitat, riscam sa-l descoperim insa sub un alt nume, si sa dam inapoi cateva zeci de ani. dar ceva sobrietate, n-ar stica. nu e vorba despre un sfant, sau despre Dumnezeu, e un om care s-a vazut si care merita cel putin respect; si nu doar : mi-a fost de ajutor si ma ajuta atunci cand sunt intors/intoarsa pe dos. si comentariul meu mi se pare prea putin. e trist sa nu poti certa pe nimeni, sa vezi ca nu poti indrepta nimic, sa auzi \"materia plingind...\".
una peste alta, imi place incercarea ta, Iuliane, se simte un soi de sunet plans, dar si mana ta.
cu drag,
Radu

l-am citit o data si inca o data. de fiecare data imi apar alte imagini. parca e viu. prima data n-am inteles nimic, dar mi-a dat o stare ciudata, a doua oara am inceput sa-mi imaginez plecand de la cateva cuvinte si starea aceea s-a adancit. poate e doar la mine in cap muzica, dar eu am ascultat.si mi-a placut. si marea de intrebari si colivia de aripi; frumoase imagini; \"amintirea pietrei unui timp uitat... \", grea apasare, ma regasesc sub ea .
n-am pierdut 5 minute.
multam, mi-a facut placere,
Radu

cred ca poti avea putere si fara sa te folosesti de ea. nu trebuie sa fie palpabila ca sa fie. afectiunea pt o persoana
nu e putere, nu te folosesti de ea, e mai degraba o slabiciune. da\' slabiciunea asta da putere. daca te vezi infrant esti deasupra castigatorului.
deci in orice gasesti putere. asa cred eu.
drag,
Radu

imi place ca e o raza de speranta acolo pe undeva. unpic la masura versurilor se pierde ritmu\' da\' se pune accent pe idee.
place, te mai citesc,
Radu

imi da imaginea unui \"cuplu\" care numai primavara nu traieste, chiar daca afara totul e plin de ganduri crude si miros de flori mar. trist. :(
multam,
radu

cred ca nu s-ar schimba nimic. ar aparea cineva care sa spuna : \"ce-ar fi daca spinii n-ar infrori ?\", nu cred ca am merge in sus in loc de in jos.
parerea mea,
drag,
radu

\"maine / va fi mai putin cu o noapte\" -> degenerescenta ;
\"ma indrept linistita\" resemnare, complacere sau beatitudine
\"stele nepereche\" - situatia defavorabila;
modul de a privi de la tribuna, l-as asemana, chiar daca e unpic exagerat, cu modul de a privi al oameniilor din tren sau din alte mijloace de transport, spre exterior. sa-mi subliniez ideea atasez un vers blagian : \"intoarce-ti sufletul catre perete\"(Incheiere)

florile si a lor umbra dau un soi de optimism
asemeni mirosului caisilor, in lumea lipsita de scapare

joc - reguli, oare ale cui ?

\"ma iubeste / ma doreste / mult / putin / deloc\" - joaca, aparent joc al intamplarii, sau trecere in revista.

cer scuze ca nu am legat ideile intr-un text
si nu uitati de titlu inainte de posibile combateri
pe curand,
Radu

scriu si eu, ca doar e gratis si \"ma vede lumea\". subscriu comentariilor Marianei si ale lui Radu. tare binevenita jignirea, poate ca era nevoie. ma gandesc, asa, mediocru, oare ce-ar spune Eminescu, sau Blaga, sau Stanescu dupa lectura manifestului, daca-mi permiti, scris de tine. poate s-ar cruci de modul cum i-ai catalogat pe mai toti cei ce scriu si nu numai de prin zona. poate ar zambi si ar trece mai departe.
\"La inceput era Cuvantul, si Cuvintul era cu Dumnezeu,
si Cuvantul era Dumnezeu\"(Ioan). oamenii nu pot ajunge la Dumnezeu, dar au ceva dumnezeiesc in ei, ceva mai mic, o putere, puterea de a crea, singura icoana a lui Dumnezeu pe
pamant. De ce le arunci icoana asta ? doar cativa au voie, restul trece-ti in turma ? Nu toti reusesc, unii da, ajung acolo si se intorc si transmit, sau poate nu dau mai departe, altii nu ajung si cauta diferite explicatii, dar de ce nu au voie sa incerce ?
sinistru sa reduci toata fiinta umana la egoism. nu spun ca nu se poate, ai putea-o reduce la aproape orice. dar de ce sa reduci, de ce lucram cu kilogramul ? ma intreb oare tu cum te vezi pe tine, daca doar egoismul ne petrece ?
il ascult pe Bacovia, cu universul lui claustrant si in destramare dar ... da, si Blaga a scris pentru faima, a vrut sa vada cum e sa fii ingropat in secret, si Eminescu a vrut sa vada cum e la nebuni...
poate ca e mai bine sa trec.
daca e vorba doar de numarul de aparitii, e mare risipa de oxigen pe pamant. e trist ca s-a ajuns aici, pana la a spune ca Dumnezeu e egoist, că tine tot doar pentru el, mai e doar lacrima. cand am crezut ca progresul are si parti bune prin site-uri de genu, in care se face critica in partea de subsol a pagini, toate pentru a da o directie vremurilor in care traim, uite regresul. cred ca e \"Tot raul spre bine\", dar pe dos.
dar ! inca mai tremur, si nu de exaltare. si asta ma face sa continui sa cred ca se poate si face. si inca ceva : nu vad loc de ironie.
multumesc. si nu e doar ca sa fie, chiar iti multumesc.
poate ca aceleași ganduri puse in poezie ...

cu drag,
Radu

câteva idei am și tot apar pe măsura ce mai citesc sau mai pățesc câte ceva, deocamdată caut un mod de exprimare; poezia nu prea mă prinde, cel puțin deocamdată.
binevenite părerile tale, voi ține cont de ele; din când în când ai nevoie de alte păreri decât de ale tale pentru a afla cam pe unde ești.
mulțam mult nene,
\"dacă v-a plăcut bufonul, mai poftiți și-n altă seară\"
(Pasarea Colibri - Cântecul Bufonului) :)

nu esti normal ! dintr-o imagine lipsita de optimism, de orice fel de zambet, uite ce putut scoate. imi place cel mai mult imaginea data de stofa a doua. vai vai :)
mersi, m-ai facut sa ma simt tare bine, chiar daca habar n-am de ce.

cu drag,
radu

\"am grijă să nu plec
să nu vin
să nu tresar
să nu fiu mai mult
să nu fiu mai puțin \"

superba aceasta grija pt a nu deranja. nu mai vorbesc de
ideea cautarii adevaratei inimi :)
si inca ceva : un filosof, cer scuze ca nu mai stiu cum il cheama, a zis ca un om poate trai chiar daca nu are o mana,
un picior, o inima, acum, dar ca nu-si poate imagina un om fara cap. poate de acolo vine tot.

Îi găsesc lui itt aici
doar zâzanie și chirpici,
searbăd, plin de mutacism,
n-am în mine atât cinism

în final de-o ironie;
hai maestre, dă-i să vie !