Poezie
Prin urme de trecut
2 min lectură·
Mediu
Din lumina ce\'mi intra nechemată in cameră
O rază fadă, ascunsă, se apropie de mine...
Șoapte dulci, senine, impinse de soare
Și din vis, culoarea se pierde de la sine.
Cuvintele se rup, sentimentul se leagă
Sensuri tăcute, din drumul meu dispar...
In inima mea, in care tu ești bătaia
Chipul tău candid, e tot mai neclar
Prin mintea mea, cu o floare in păr
Prin ape pân\' la gleznă, te plimbi mereu
Din zambetul pur, petale se scutură
Imaginea ta, intoarsă cu spatele, in dor cade greu.
Valuri de regrete, spumegând a tristețe
Langă mal, de stancile amintirii se sparg...
Pentru o clipă retrăiești trecutul
Și ce ai lângă tine se pierde in apă,departe,in larg
Nu te ascunde după fereastra nostalgiei
Nimic, ce de atâtea ori inseamnă tot...
Doare să văd cum din ochii tăi ma scurg
O clipă, o zi..să te ajung nu pot.
Inspre cine vei intoarce, speriată, privirea
Cand intr\'o zi, singură, prezența mea n\'o vei mai găsi?
Vei plange, că a durat o vesnicie si s`a terminat brusc
Sau vei zâmbi că a fost si că mereu te voi iubi?
Despre un baiat și o fată, in inimă
O poveste scrisă intotdeauna va exista
Printre rânduri incurcate mă\'ntreb
Voi ajunge sa fiu eu, povestea ta..?
Fecioară cu ingeri-ingerași de mână
Pășind incet, pe căi de viață...
Imprăștie incredere in gând si suflet
Căci doar ea poate face bună o dimineață.
Și dacă e ceva care să mă trezească
E dorinta vie să iubesc si să sper...
Că adierea gândului unei zile perfecte
Privirea mi\'o va ridica spre stele, in cer.
In urma pașilor mei in ploaie, zi sau noapte
Peste umăr, trecute din ecou acum, sunt scrise
Cu atingeri, zâmbete, lacrimi si visuri
\"Te iubesc\", cuvinte ce nu pot fi stinse...
012.406
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ignat victor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 296
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
ignat victor. “Prin urme de trecut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ignat-victor/poezie/117857/prin-urme-de-trecutComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
place, te mai citesc,
Radu