Poezie

Și după...

1 min lectură·4 ianuarie 2006

Mediu

Copacii îngropați în sânge,

Culoarea și-o tot schimbă

Dezbrăcați ei sunt de frunze,

Fantoma mi se plimbă...

Pe morminte calc acuma

Printre cranii, oseminte

Prin cavouri larg deschise

Printre sufletele stinse.

Lumânările le-aprind

Sperând la Armaghedon

La vrăbii ciripind,

La Evanghelion.

Zburând încet și lin și calm,

Zburând printre nămeți,

Gândind la ce n-a fost să fie

Eu am trăit în nebunie.

Și respirarea-mi se răcește

Dar nici că mai contează..

Ce dracu miroas-aici a pește?

Deja-s în altă fază..

Și stau, și stau, și mă gândesc

La tot ce-a fost în acest timp.

Cum m-am putut eu transforma

Din omul care nu iubea...

Departe sunt de al meu corp,

Departe sunt de tine.

Și ce dacă acum sunt mort?

De mine ți-e rușine.

Uniți vom fi, eu încă sper

Chiar dacă am murit

Și zbor, și zbor, spre al tău cer,

Sper să fiu fericit!

001.991

Radu Victor. “Și după....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-victor/poezie/158689/si-dupa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.