Radu Tudor Ciornei

Fluieram in vestiarul penitentei cu miinile la spate ochii ne stateau inchisi in spatele mantinelelor cu stema iar noi ne priveam ingenuncheati de sub patrafire vecine incarcate de pacate iertate

Se intorceau spre ziua volutele de cupa amusinind anesteziate zorii petrecerilor sfirsite in promisiuni de diamante ieftine si ghicitori in palma se zoreau spre sicrie de sticla umbrele patimilor

Se mai deschid din cind in cind brate de fluviu urlind revoltate impotriva estuarelor unice din pamatuful sobru picura mirul de duminica dimineata tu esti in patul de sub toamna bobocilor de

Suit pe umerii glastrei urmaream terminal fluturele tembel al duminicilor noastre avortate prin gari sau otravite cu snaps hranite gura la gura cu balegarul fertil din gradinile Semiramidei

Am fost odata Visul vulpilor albe Urme pe omat

si uite asa adormit-au regii de-am ramas doar noi nebunii unul pe alb altul pe negru

Hotarisem sa nu ne mai doara sa jucam numai pe 0 din cind in cind cind ni se termina banii de bursa sau alocatiile alea perfide de la parinti luminile se stingeau la restaurante chelnerite

Ma enerveaza dimineata. Ca si seara. Ziarul imi citeste moartea mea absenta. In barometru iarna mi-e la fel ca vara. Cretina , rea si mai ales indiferenta. Ma enerveaza sa te vad. La fel si sa

Ni se opresc in palme avalanse Pacatuim chiar si cu dinti de lapte Iubirea programata-n doua manse S-a infipt in pom aseara pe la sapte Nu mai conduc. De mult eu nu mai am carnet Sa vina s-o

Mi-am scris cu o carioca mov pe piept :pasare in locul in care asteptam betonul sa loveasca Ce ciudat sufla vintul prin pene. Dar eu nu aveam pene. De sub asfalt sulitele-si platisera

Exista intunericul alb al luminarilor stinse la ziua ta multiple de 5 sau de 7 asa cum exista si intunericul rosu al ochiului mort inviat cu singe de broasca la ore parasite de

Nu te mai lasa minutele sa ma numeri in palma pina la treizeci nu te mai cearta orele clopotnitei cu barza si pui nu mai arvunesti limbile de bronz in timp ce cochetezi cu tiganii insa

In celulele mele anarhice deja se zvonea ca te apropii spatiile curbe vag banuite de inceputurile aurorei boreale isi primeneau punctele,aspirau dreptele, curatau ordonata cu DERO si TIX de

Te priveam din cind in cind ascuns serpeste intre faldurile draperiei. marginile camerei se impreunau baroc la mai mult sau mai putin de 90 de grade refuzind deliciul burghez al unghiului

Iubiri de ziua si noapte avem Iubiri cu jena si coarne de ren Iubiri tacute culcate pe trena Iubiri surde mute in fete de perna Iubiri vinovate de lume

Doamne ce cald e cind e sa adulmec linistea sa sfirtec palma nemurindu-mi osul cel vinovat. Doamne ce putin e cind e sa imi rida in fata sa ii vorbesc incet si sa-mi cinte. Doamne