Cosmogonie

101

1 min lectură·9 februarie 2004

Mediu

Mă tem

au spus pe rând degetele

neauzind

tăcerile buzelor

Mă tem

au spus buzele

nebănuind

cuvintele degetelor

Mă tem

spuneam eu

cu un singur deget

peste buze

Mă tem

de pădurea vrăjitoarelor

să nu rămânem fără firmituri

mă tem...

Apoi buzele au devenit degete

și degetele au spus buzelor:

sssshhhh !

lăsați-i să doarmă

au licurici în palme.

023.116

Despre aceasta lucrare

Autor: Radu Tudor Ciornei
Tip: Poezie
Cuvinte: 59
Citire: 1 min
Versuri: 21
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Radu Tudor Ciornei. “Cosmogonie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-tudor-ciornei/poezie/62676/cosmogonie

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

A A✓9 feb. 2004

Îi văd pe Hansel și Gretel rătăciți în poezia ta și îmi dau seama că sunt în fiecare din noi.
O plăcere să mă rătăcesc la rândul meu în poeziile-povești pe care le așterni din amintire. Amintirea unei lumi în care am fost toți cândva.

A.

W wqa✓11 feb. 2004

am tăcut poezia ta pentru că așa se face cu o astfel de poezie m-am înfiorat puțin și mi-am privit repede palmele... aveau doar urme de fosfor vegetal de pe vremea licuricilor-ierburi... sau poate urmele unei stele ce încă mai lucește în amintire...
numai bine!