Poezie
De la o vreme
2 min lectură·
Mediu
Primul vis
De la o vreme, din norii
De departe eu, după tine
Pe sub cer îmi țip cocorii
Tu adormită de mine.
Dincolo de lalele si zăbrele
De la o vreme
în loc de neuroni argintii prin trup
îmi cresc plante verzi cu frunze ascuțite
care îmi picură în sinapse
amintiri uitate dintr-un viitor incredibil
de galben
de albastru
de ment
în loc de sânge am câmpuri de mac
care mă umplu de semințe negre
precum un mușuroi de furnici
în căutarea reginei salvate de un
Harap roșu cu gri
iar nebuna aceea de inimă
în toate patru camerele și în pod
distilează substanțe numai bune
pentru artere și vene
încălzite prealabil în staniol
în lingurițe de argint
sau în servicii de porțelan Rosenthal.
De la o vreme mă tem
că aș putea fi arestat oricând
fotografiat din față din profil și cu numărul
că aș putea fi condamnat pe viață
pentru că te-am băgat pe venă
sau în limbajul pașilor pierduți
pentru producere posesie
consum și distribuție de
sentimente împotriva legii
De azi însă nu mă mai tem de nimic
scris pe pereții închisorii de oase
sau pe buze ca o rugăciune la culcare
ai cuvântul care mă face liber
Amsterdam
Al doilea vis
De la o vreme, cocorii
Departe eu înspre tine
Pe sub cer îmi nasc albi norii
Tu adormită în mine.
Vrăjitoria
De la o vreme
în vârful degetelor îmi cresc
petunii și zarnacadele
buzunarele mi se umplu de zahăr candel
turtă dulce și bomboane cu staniol
copiii se bucură
părinții mă privesc cu fereală
dentiștii vorbesc despre carii.
Nu trebuie decât să îmi rotesc degetele
să spun cuvântul magic
și dintr-o pălărie veche ies iepuri mirați
și porumbei călători de cursă lungă
unii ar vrea să îmi spună
magicianul
de la colțul blocului
eu le pun încet degetul pe buze
îi tratez cu dulceață de nuci și gutui
apoi le spun că magicianul
nu poate fi decât acela
ce m-a transformat
din mine
în mine.
ultimul vis
De la o vreme, ca norii
Departe eu înspre mine
Pe sub cer îmi nasc cocorii
Tu adormită în tine.
De la o vreme, din norii
De departe eu, după tine
Pe sub cer îmi țip cocorii
Tu adormită de mine.
Dincolo de lalele si zăbrele
De la o vreme
în loc de neuroni argintii prin trup
îmi cresc plante verzi cu frunze ascuțite
care îmi picură în sinapse
amintiri uitate dintr-un viitor incredibil
de galben
de albastru
de ment
în loc de sânge am câmpuri de mac
care mă umplu de semințe negre
precum un mușuroi de furnici
în căutarea reginei salvate de un
Harap roșu cu gri
iar nebuna aceea de inimă
în toate patru camerele și în pod
distilează substanțe numai bune
pentru artere și vene
încălzite prealabil în staniol
în lingurițe de argint
sau în servicii de porțelan Rosenthal.
De la o vreme mă tem
că aș putea fi arestat oricând
fotografiat din față din profil și cu numărul
că aș putea fi condamnat pe viață
pentru că te-am băgat pe venă
sau în limbajul pașilor pierduți
pentru producere posesie
consum și distribuție de
sentimente împotriva legii
De azi însă nu mă mai tem de nimic
scris pe pereții închisorii de oase
sau pe buze ca o rugăciune la culcare
ai cuvântul care mă face liber
Amsterdam
Al doilea vis
De la o vreme, cocorii
Departe eu înspre tine
Pe sub cer îmi nasc albi norii
Tu adormită în mine.
Vrăjitoria
De la o vreme
în vârful degetelor îmi cresc
petunii și zarnacadele
buzunarele mi se umplu de zahăr candel
turtă dulce și bomboane cu staniol
copiii se bucură
părinții mă privesc cu fereală
dentiștii vorbesc despre carii.
Nu trebuie decât să îmi rotesc degetele
să spun cuvântul magic
și dintr-o pălărie veche ies iepuri mirați
și porumbei călători de cursă lungă
unii ar vrea să îmi spună
magicianul
de la colțul blocului
eu le pun încet degetul pe buze
îi tratez cu dulceață de nuci și gutui
apoi le spun că magicianul
nu poate fi decât acela
ce m-a transformat
din mine
în mine.
ultimul vis
De la o vreme, ca norii
Departe eu înspre mine
Pe sub cer îmi nasc cocorii
Tu adormită în tine.
023.147
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Radu Tudor Ciornei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 353
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 73
- Actualizat
Cum sa citezi
Radu Tudor Ciornei. “De la o vreme.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-tudor-ciornei/poezie/55495/de-la-o-vremeComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SC0
Asadar: ai mai scris un text cu valoare literara, care a emotionat, ca de obicei, placut, cititorul din mine! Imi place si cum l-ai structurat (nu-mi plac doar virgulele, defel nu-mi plac!), si cursivitatea expresiilor, si noutatile metaforice. M-am impiedicat un pic de regionalismul \"zarnacadele\" (l-am cautat in dictionar), dar mi-am dat seama- probabil! - de ce ai recurs anume la acest termen: suna mai cald, mai ca acasa si...sonor chiar, se apropie de cuvantul \"zahar\", folosit, ceva mai jos, in context. Nu te cunosc, dar mi te-am imaginat, citind acest poem-autoportret. Da, textul respectiv este si el - poate mai mult decat alte texte ale tale chiar! - o completare a portretului tau...liric? :) S-ar putea! Pentru ca, fiind o fire extrem de artistica...sa vezi ce portret abstract, cu masti - de dupa care se ivesc zambete si lacrimi - am acum in fata! Felicitari!