Catacomba

Stiu ca am mai postat odata poezia asta , e una din cele la care tin si a avut doar 10 vizionari din care vreo 3 imi apartin.
Scuze pentru cei care au mai citit-o.
Am compus-o cu gindul la raftul de carti de poezie ale tinerilor autori din librarii pe care obisnuiam sa il vizitez. Nu aveau titluri pe cotor ci doar pe coperta...si asa s-a nascut poezia.

N-ai facut rau deloc sa o postezi din nou, uite asa am avut si eu ocazia s-o citesc. E chiar frumoasa de tot!

si mie imi place foarte mult catacomba aceasta, ma regasesc in ea, un craniu aproape nebun pe un femur mititel patat de vin intr-un osuar de suflet
de mult voiam sa-ti spun ca literele lui multumesc curg in clepsidra de cind mi-ai scris comentariul acela incurajator

Ce n-am înțeles, mîna e vopsită de nebun sau unghiile.
final interesant

Cred ca as putea sa fac particularizarea sa zic \"vopsite\".
Dar tot asa considerind unghiile o parte a miinii (prin extensie ) Poate ramine si asa. Sau nu. Daca mai zice careva ca e deranjant ma duc sa ma culc(adica fac modificarea). Si tare bine mi-ar prinde sa ma culc ca n-am dormit deloc...
Mersi de comentarii si aprecieri. Si tie si Salmei.