radu stefanescu

e greu sa scoti o poanta ca lumea. zic si eu.

am dat un reply cu datele personale la mailul care mi-a confirmat inscrierea in concurs, dupa vreo saptamana de asteptare am trimis un altul la editor@agonia.net, pana acum, tacere din ambele parti.

daca e o problema, daca a intervenit ceva, cred ca (dupa 3 saptamani) ar fi decent sa aflu. asa cred. dvs. ce credeti?

\"Și să o faci să pară-n tot infima invălmășire de otrăvi și fiere\" (nadejdea)

domnule Munteanu, scuzati-ma, acesta e un nonsens urias, si nu e singurul.

marturisiti: \"sublima imperechere-n înțeles cu rima care să-mi dea din carnea ei putere\". dati-mi voie sa ma indoiesc.

din pacate, aveti si erori tehnice, de ex, abundenta conjunctiilor din prima strofa, aritmiile din versurile 9 si 11 (daca ne conformam rigorilor, hai s-o facem pana la capat, aritmiile de genul asta nu sunt permise nici macar intr-o epigrama), sonoritati cacofonice (zorii reci rocada), etc

nu comentez firul narativ (v-am citit cu multa rabdare ultimele sonete, si, dupa parerea mea, e greu inteligibil, desi e posibil sa ma insel), lexicul, topica, alegoriile, instrumentarul poetic, si in general, nu va comentez proiectul, e greu de presupus ca m-ati lua cu adevarat in serios.

pot doar sa constat, de exemplu, ca epuizati complet scolareste (in catrenele din sonetul \"pragul\") rimele lui \"urma\" (turma, curma, scurma).

sau sa ma-ntreb ce vreti sa spuneti aici:

\"Îmi pun pe deget, violent, inelul revoltelor care se-abat în turmă\".

sau aici:

\"Îmi fac la rosturi ce-au trecut apelul\".

sau

\"Care-mi brăzdează în neștire fada tăiere în adânc cețos\" - brazdeaza taierea?

si altele

sigur, puteti continua in acelasi stil, dar, dupa parerea mea, de data asta va indreptati spre nicaieri.

FÁGURE, faguri, s. m. Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. [Var.: fágur s. m.] – Din lat. *favulus.

\"enorme faguri\"?

text clișeic și inconsistent, poetică abuzând de formule artificiale gen \"strigare albastră de păsări\", (deși nici \"punte subțire de in între două vârtejuri de spaimă\" nu bate prea departe), reverii îndelung fumate - gen anul I liceu industrial confecții și tricotaje (\"te visam între cânt și tăcere\"), vocabular poetic rudimentar, versificare schingiuită, lirism, idei zero. pe scurt, o ratare exemplară. sigur, e doar o părere.

P.S. în care \"nicăieriul săpa ascunziș\" mi se pare de top...

primele strofe mi se par ok. ăsta e și motivul pentru care cred că finalul ar merita lucrat. măcar la cacofonia \"așchii
cuvântătoare\", unde \"vorbitoare\" merge oricum mai bine. zic și eu.

eu cred că o formulă de genul \"alzheimer al iubirii\" e o ratare de proporții, iar \"armată de diavoli într-o luptă divină\", un pumn care poate ucide lejer orice poem.

dar dacă drăguțelul poate fi aproximat cumva cu diafanul, și diafanul cu lipsa de substanță, sunt de acord, poezica e drăguțică și, după cum se vede, a supraviețuit.

P.S. \"privirile noastre vorbesc între ele atingând ca o felină mâna ce o mângâie\"

pe cine, sau ce \"atingând\"? sau cum?

e toamnă iar. o știu pe dinafară.
s-au proțăpit toți norii laolaltă,
deasupra mea, și lăcrimează-n baltă.
pe câmp, frunzișul trage din țigară.

\"e vremea pentru-o dragoste înaltă\"
îmi zic, uitat pe un peron de gară,
visând un tren oprit de-o domnișoară
ce trage scurt mânerul: el e... haltă!

miroase-a ger. îmi fierb încet cafeaua.
un cocoșel de vânt și-ascute goarna,
consolator. și-mi cântă, tinicheaua...

dar mâine voi deschide larg lucarna
spre miazănoapte, să mă vadă steaua,
veni-va ca o desfătare iarna...

Emil, din câte am reușit să te citesc din urmă, (și mai ales să te pricep), îmi pare că evoluezi într-o zonă poetică proprie, situată undeva între un soi de prozaism extins (în sensul în care dincolo de cenzurarea austeră a limbajului, mai importantă ți se pare redefinirea unei relații autentice și intransigente cu sinele) și un autobiografism al perspectivei imediate, care, naiba știe cum, mă atrage.
îmi place că nu poetizezi aiurea, că în ciuda retoricii aparent previzibile, uneori (mă) surprinzi, îmi place că bagi pumnul în gură alegoriei într-un mod haios, și fix atât cât (mi se pare mie că) trebuie, că scrii la prima mână, îmi mai place construcția, fragmentarea discursului, și... ehe.
în fine, ca să nu ți-o iei definitiv în cap, zic: dacă nu se poate spune că ești un poet rafinat, atunci ești fară nicio îndoială unul onest. în concluzie, las aici prima mea steluță galbenă. hai să trăiești.

P.S. strofa asta (cea care m-a urnit la scris) mi se pare memorabilă:

\"bizară senzație că tot ce am făcut pînă acum
a fost un joc de-a v-ați ascunselea
am stat sprijinit de un stîlp și mi-am ferit ochii
am numărat cu voce tare am căutat
dar n-am găsit niciodată pe nimeni
trezirea în fiecare dimineață îmi pare
un fel de obligație un fel de a-ți schimba
cartea de identitate expirată\"

de data aceasta, diluat si incoerent, cu anumite fortari sonore, in rime care pare ca trag sensul dupa ele
strict prozodic, versul 1, 3, 10 si 11 nu respecta ritmul (strig-o, fug, sfarmă, care)
erori de redactare (spatii lasate inaintea semnelor de punctuatie)
cateva formulari prozaice (se-ntrerupe balul, să așezi tăcerile pe tron)
sau una frizand nonsensul (șalul uimirilor)
cateva rime sarace - de manual (luntrea, puntea, fruntea) - substantivale, de lungime egala, avand aceeasi functie sintactica
sau malul-balul
pare scris \"dintr-o suflare\"

sper sa nu va supere aceste observatii, domnule Munteanu

Dane, la \"Shubert\", sa nu te superi, \"soseste sotu\" se pronunta greu. in plus, e clar ca e vorba de sot, si nu de omul de la cablu, ca ala nu sperie pe nimeni.

in consecinta, as propune:

\"Il vad! Apare-ntr-un minut!\" - \"O, Doamne! Vine-ntr-un minut!\", sau ceva de genul asta


la \"Mozart\", \"dar ruj\" e cam naspa, si n-am nicio idee...


la \"Beethoven\" si \"Ravel\", versul 3 incepe cu un troheu si strica un pic impresia.

la \"Ravel\", as propune \"dar mă picară, obiectând\"


sunt observatii minore. in rest, subscriu, excelente.

in ciuda erorilor de tot felul, (au fost semnalate, probabil, doar cele stridente), jurnalul mi se pare fermecator. sper sa revin. Ecaterina, o sugestie, nu folosi cuvinte pe care nu le stii bine. \"reply\", nu \"replay\". si regina Maria, cu majuscula.

până-mi gasesc timp pentru un comentariu ceva mai elaborat, dă-mi voie să apreciez acest fragment de jurnal în felul meu laconic.

\"cu plăcerea lecturii\" aș fi zis, dar s-a tocit și n-am nicio idee mai bună. pe curând.

în afară de entuziasmul cu care unii comentatori cu lecturi excesive o iau uneori pe arătură la întrecere cu autorul, aici n-aș remarca decât că debilitatea temei e depășită doar de insuficiența mijloacelor poetice, tributare încă năzbâtiilor facile de tipul \"fluture alb\". asta ca sa nu mai vorbesc de coerență. sincer să fiu, tot nu m-am prins cine a trecut de cealaltă parte a fluturelui, femeia sau oglinda?

limpede ca un cristal. poate că-i stă mai bine așa, necomentat.

(chapeaux bas, deci, domnule, doamnă).

oricum am luat-o, \"miriști\" tot cu accent pe prima silabă a rămas.
poate ați vrut să scrieți \"miríști\", dar ați uitat.
și astfel, despre poemul dumneavoastră zic, precum Nichita \"ce cub frumos ar fi fost acesta/de n-ar fi avut un colț sfărâmat\"!
glumesc. felicitări dumneavoastră, și antecomentatorilor, pentru replici.
la care adaug și eu una, cea mai bună. evident, glumesc.




iubito, bine că-mi exiști,
deși prin Mall - gagici duium
cu ochii tăi renascentiști,
gagici de top, sau de consum

la preț redus, gagici oricum

cu sfârcuri vip de hiacint,
ce furnizează panacee
cu puf pe buzele ce mint,
și la nevoie, o idee

când scaperi fără de scânteie

cu gerbere plângând, când treci,
și percutorul scoate fum
pe trotuarul lui Cârneci.
\'ți-ncarcă flinta nu știu cum,

și știu refresh și pot și zoom...

\"Prea mult se scurge sângele-n risipă\" îmi pare pleonastic. în rest, aprecieri.

Doamnele nu m-au simțit
Numai până am venit,
Pe-urmă, după trei bastoane,
Au cam devenit soprane.

(Sorin Olariu)


mă gândesc la altceva:
sigur, după glas,
înainte, doamna ta
n-o fi fost vreun bas?

E timpul să vă spun cinstit:
Deși-s chitit pe aventură
În viata mea n-am prea-curvit,
Ci am făcut-o cu măsură.

(Sorin Olariu)



ai lucrat perfect, părinte;
azi în târg am auzit
doamnele, că sub veșminte
nici măcar nu te-au simțit.

scurtă (sper) criză mistic-pășunistă, poetizată și metaforizată plat și excesiv, echipată luxuriant cu metafore medievale la genitiv - atât de dragi mie (hambarul cuvintelor, vâscul tristeții, coroana inimii, mierla dăruitelor Tale grădini, etc).

sau o fi vreo comandă pentru o mânăstire de măicuțe, caz în care presupun că e ok, și îmi prezint tuturor doamnelor scuzele de rigoare.