Radu Ovnicu

Bulgărele de casă rostogolind noroaie crăpat de vînt soare lipit de un zid sec :de dat cu capul închis la culoare ca și cerul gurii se spun plămînii pe

Corupători de imagini decupate așa îți aduci aminte de cîrjele și bastonașele de la grădiniță? cuburi de fildeș rostogolite ce-a ieșit cît a ieșit ha ha apoi miza și ruleta

brate intind umerii rotunzi parghiile scartaie de adunat inca bulgari de nisip membre imprastiate de papusi

doar zîmbetul unui copil a mai smuls piatra din tăria sa, care a simțit că o trec ape că devine, în munte, matcă hohotitoare prăvălind rîuri fierbinți, margine a înțelepciunii

Cu ochii inchisi drumul spre casa e ca un sarpe incolacit la san \"vino cu mine\" Graba si-a pierdut apetitul de a ospata calup bornele flamande din cale Aici iarasi aici

În sfîrșit respir în voie debarasînd la întîmplare laolaltă cu dantelăresele resturi pestilentiale bulgări de zăpadă așa de rotunzi nebătuți suflîndu-vă în mîini

Acelorasi priviri aceleasi spuse aceeasi gura de amestecat umori sunt fericit ca lepad ca musca in oglinda dejectii reflectate pui de lele piei Ma prind narcotic

Cai dantelați păscînd jăratec din orizontul zilelor toride de vară Arse zăpezile de apa fierbinte a soarelui Nimic de salvat după căderea Potopului. Peștii zbătîndu-se pe uscat

Vorbesc calvarul muțeniei lucrurilor știute și neștiute. vorbesc întîi de toate sîngele coborît din gura ce sărută vorbesc pîine îmi vine sa spun și frămînt anafura ca un clei de oase pe

Stinge alb opărit de clopote a fost ruptă gura și pusă în ciorchini la uscat Aici s-a bătut cu piatră albia pînă a țîșnit strigătul: Apa voi fi Drumurile au fost ispitite de

Mi-am potrivit iar caii de tablă pe șira spinării. să zguduie stepele sufletului în copitele lor Cine ești tu? - se lățeau depărtările trăgînd de cuvinte Strînge-mă la piept cu brațele

Suferind în imagine mușcîndu-și degetele de fluiere Cîntece lipite de șira spinării Dumnezeule!! cine dansează?! nu e nimeni în întuneric În aburii dimineții un copil

Per ansamblu îmi fac socotelile fumînd trabuce de cireș eu nu țin ferment boasca de asemenea este nimic altceva decît o atitudine iar înălțarea pe sprîncene a hurdubaielor din

Si totusi omul ar fi putut sa aiba trei brate de care si-ar fi rezemat, greu capul iar in loc de inima o unghie mai putin * Da-mi un singur ragaz cat sa-mi infasor sira spinarii

Valurile ăstea care nu se sparg de nici un mal. Au stînca lor; În unduire se fărîmă mai fină.

ling moliciunea necunoscuta adanc- -ul femeii cu limba de sarpe sarpe la sarpe trage boul se-njuga la plug mi-apas tamplele cu lemne de fag usor sa- -mi zvacneasca disimulat mi-apas gura

Panglici de buze săruturile infinitului, răsfirate de vînt Mi-așterneam casa la picioarele lumii scoarță albă rădăcină de copac, temelii Zborul lin al păsărilor în umbra acelorași

Fata de moArteCica nu poti sa ai decat o atitudine estetica, al carei farmec consta in suspensia deasupra propriului circuit sanguin (un bun exemplu pentru o astfel de reprezentare este si

Mai aii-evea decat add-evarata, spatiul si respiratia helioforma in colt -ul unghi care inteapa o coasta lipsa de acolo... vreau sa ma stramb cuvinte mici cuprinse inca

Nu pot s-aștept moartea e mai grăbită, furia și zgomotul ei, de a face viață Închis în mine, evadează tiptil cuvintele ca o lînă țesînd coconi în jurul dinților Cuvîntul coborît din cap, în

M-ai prins hoațo într-o dispoziție ușor romantică dar n-am să ascund toate cele cîte se îngrămădesc unele în altele claie peste grămadă nebunelor! voi chiar vă dați de-a dura? în piciorul