Radu Ovnicu

Am visat că mergeam desculț picioarele mele țipau în praful fierbinte al verii drumul șerpuia de la celălalt capăt al satului spre casa bunicilor îngropați adânc în pământul începutului și

Pooo-dul de piaaa-tra s-aa sfa>ra>mat Aaaa ve-nit aaa-pa Si: :l-a :luat! Judetul Vrancea e un judet acvatic am dat telefon acasa, Diana tocmai se trezise din somn: E bine,

Mi-am potrivit iar caii de tablă pe șira spinării. să zguduie stepele sufletului în copitele lor Cine ești tu? - se lățeau depărtările trăgînd de cuvinte Strînge-mă la piept cu brațele

Dimineață iar. iar fericire. îmbăierea gălăgioasă a animalelor mele troznind căscînd mutilînd albul în orb lumina sugrumată. agățată de-un fir

Vorbesc calvarul muțeniei lucrurilor știute și neștiute. vorbesc întîi de toate sîngele coborît din gura ce sărută vorbesc pîine îmi vine sa spun și frămînt anafura ca un clei de oase pe

mi-am întins piatra la soare. albă ca un pumn osos viperele se iubeau se încolăceau era bine. viață, uitînd încercam să rămîn. mă prindeam prin mine băgam o sîrmă o mînă strîngeam așteptam să

dimineața era cer. se vedea sus; peste tot deschideam guri de pește ochii mari hăpăiau lumina. beam cafeaua foarte fierbinte o înghițeam o aruncam lacom, iar animalele mele sugeau

mă încumetam să-mi număr mîinile erau multe mici punctuale pe degete: trei doi unu abecedar în regres întrebări- -le, oameni cu ochi și frunțile late prăvălite cerșind. mîinilor, mîinile

ling moliciunea necunoscuta adanc- -ul femeii cu limba de sarpe sarpe la sarpe trage boul se-njuga la plug mi-apas tamplele cu lemne de fag usor sa- -mi zvacneasca disimulat mi-apas gura

mi-am cuibarit mainile pe stanca laolalta cu serpii si le-am batut cu bolovanii in cap genunchii se muscau de gura mainile ieseau prin cap. ca niste viermi albi mari gura se manca

Stau cu amiaza în frunte nu știu ce să fac cu mîinile grase netrebuincioase Masa e plină cu bucate vineții soarele cerne descompuneri de umbre diminețile se înserează devreme în mințile

Cînd e vremea urîtă afară se îngrijorează sorii cei mici și rebeli din fundul (grădinii) mele Zemurile nu se mai coclesc pe mîini pe capete și pe limbile înmuitate în fecioare- -le

Urc in iubita ca intr-un visin copt. Scrasnind samburi

Piatra s-a sfărîmat la picioarele tale în inimă de genunchi brațele n-au mai suportat căderea rupînd inerția falangelor înnodate în gît ca merele răsuflarea s-a supt adunînd

Si totusi omul ar fi putut sa aiba trei brate de care si-ar fi rezemat, greu capul iar in loc de inima o unghie mai putin * Da-mi un singur ragaz cat sa-mi infasor sira spinarii

Astăzi mai încălzim în aceeași poală plină cu mîini ultimul vreasc îngenuncheat al singurătății În fiecare mugur în fiecare frunză floare ram scoarță! Piatră de rădăcină fructul a uscat

Îmi curg mințile ape de primăvară verdele singur s-o oprit în loc să-și găsească (în cădere) culoarea pereche strop... cu... strop...

Suntem în anul lui Hristos nebunia îi soarbe Hhh-așul... - ex-pi-rat! ca pe oricare dintre anii posibili și imposibili bătuți la fund cu centurile de castitate. azi fetele își

Tandrețea necuprinsă a umărului loc de odihnă pentru zborurile de peste an ale șoimilor minții, porumbeilor îngrămădiți în ciufuleala lor ploioasă iubitei și copilului din suflet șes pentru

Drumul fără sfîrșit Zarea, capătul său coboară, nu urcă, în mine înapoia împotriva mea și a tatălui meu, orb care-și ridica piciorul pe spatele fiului său, ca pe o treaptă spre o iluzorie

Nu pot s-aștept moartea e mai grăbită, furia și zgomotul ei, de a face viață Închis în mine, evadează tiptil cuvintele ca o lînă țesînd coconi în jurul dinților Cuvîntul coborît din cap, în

Aștept următoarele vocalize muntele de piatră sfărîmat în gura ta recurgitînd peisaje și melancolii Caii își vor sîngera gingiile păscîndu-te din bornele galactometrice din cale privighetorile

Apropie-ți gura prietene o sa sparg cuvintele tale ca pe niște baloane de săpun într-un exercițiu fresh de seducție Sfincterul și urechea puse în același balans de carne tumefiata Înșiruind

Creștea gheața din frunte ciorile se mușcau cu clonț de cîine crengile, uscate, erau suspendate în dejecții apologetic dincolo de copaci peșterile nu mai aveau palme (de prins lilieci) degetele