Am visat că mergeam desculț
picioarele mele țipau în praful fierbinte al verii
drumul șerpuia de la celălalt capăt al satului
spre casa bunicilor
îngropați adânc în pământul începutului și
Pooo-dul de piaaa-tra s-aa
sfa>ra>mat
Aaaa ve-nit aaa-pa
Si:
:l-a
:luat!
Judetul Vrancea e un judet acvatic
am dat telefon acasa, Diana tocmai se trezise din somn:
E bine,
Mi-am potrivit iar
caii de tablă
pe șira spinării.
să zguduie stepele sufletului
în copitele lor
Cine ești tu? -
se lățeau depărtările
trăgînd de cuvinte
Strînge-mă la piept
cu brațele
Vorbesc
calvarul muțeniei
lucrurilor știute
și neștiute. vorbesc
întîi de toate sîngele coborît din gura
ce sărută
vorbesc
pîine îmi vine
sa spun și frămînt anafura
ca un clei
de oase pe
mi-am întins piatra
la soare. albă ca un pumn osos
viperele se iubeau se încolăceau
era bine. viață, uitînd
încercam să rămîn. mă prindeam
prin mine băgam o sîrmă o mînă
strîngeam
așteptam să
dimineața era cer. se vedea
sus; peste tot
deschideam guri de pește
ochii mari hăpăiau lumina.
beam cafeaua foarte fierbinte o
înghițeam o
aruncam lacom, iar
animalele mele sugeau
mă încumetam să-mi număr mîinile
erau multe mici punctuale pe
degete: trei
doi unu
abecedar în regres întrebări-
-le, oameni
cu ochi și frunțile late prăvălite
cerșind.
mîinilor,
mîinile
ling moliciunea necunoscuta adanc-
-ul femeii
cu limba de sarpe sarpe la
sarpe trage
boul se-njuga la plug
mi-apas tamplele cu lemne
de fag
usor
sa-
-mi zvacneasca disimulat
mi-apas gura
mi-am cuibarit mainile pe stanca
laolalta cu serpii
si le-am batut
cu bolovanii in cap
genunchii se muscau de gura
mainile ieseau prin cap. ca niste
viermi albi mari
gura se manca
Stau cu amiaza în frunte
nu știu ce să fac cu mîinile
grase
netrebuincioase
Masa e plină cu bucate vineții
soarele cerne descompuneri de umbre
diminețile se înserează devreme
în mințile
Cînd e vremea urîtă
afară
se îngrijorează sorii cei mici și rebeli
din fundul (grădinii) mele
Zemurile nu se mai coclesc
pe mîini
pe capete
și pe limbile înmuitate în fecioare-
-le
Piatra s-a sfărîmat la picioarele tale
în inimă de genunchi
brațele n-au mai suportat căderea
rupînd inerția falangelor
înnodate în gît ca merele
răsuflarea s-a supt
adunînd
Si totusi
omul ar fi putut sa aiba trei brate
de care si-ar fi rezemat, greu capul
iar in loc de inima
o unghie mai putin
*
Da-mi un singur ragaz
cat sa-mi infasor sira spinarii
Astăzi
mai încălzim
în aceeași poală plină cu mîini
ultimul vreasc îngenuncheat
al singurătății
În fiecare mugur
în fiecare frunză floare ram
scoarță!
Piatră de rădăcină
fructul a uscat
Suntem în anul lui Hristos
nebunia îi soarbe Hhh-așul...
- ex-pi-rat!
ca pe oricare dintre anii posibili și imposibili
bătuți la fund cu centurile
de castitate. azi
fetele își
Tandrețea necuprinsă a umărului
loc de odihnă pentru zborurile de peste an
ale șoimilor minții,
porumbeilor îngrămădiți în ciufuleala lor
ploioasă
iubitei și copilului din suflet
șes pentru
Drumul fără sfîrșit
Zarea, capătul său coboară,
nu urcă,
în mine
înapoia
împotriva mea și a tatălui meu,
orb care-și ridica piciorul
pe spatele fiului său,
ca pe o treaptă
spre o iluzorie
Nu pot s-aștept
moartea e mai grăbită, furia și zgomotul ei,
de a face viață
Închis în mine, evadează tiptil cuvintele
ca o lînă țesînd coconi în jurul dinților
Cuvîntul coborît din cap, în
Aștept următoarele vocalize
muntele de piatră sfărîmat în gura ta
recurgitînd peisaje și melancolii
Caii își vor sîngera gingiile
păscîndu-te din bornele galactometrice din cale
privighetorile
Apropie-ți gura prietene
o sa sparg cuvintele tale ca pe niște baloane de săpun
într-un exercițiu fresh de seducție
Sfincterul și urechea puse în același balans de carne tumefiata
Înșiruind
Creștea gheața din frunte
ciorile se mușcau cu clonț de cîine
crengile, uscate, erau suspendate în dejecții
apologetic
dincolo de copaci
peșterile nu mai aveau palme (de prins lilieci)
degetele