Pecetea care ne-a încătușat

Sugrumați ,desfigurați, copiii materiei grele supuși urmăm traiectorii ireversibile înscrise într-un cod genetic fad pecete care ne-a încătușat .. pe vecie (?) .. viața-n materie reciclată-ntr-o iluzie oameni apatici, câteva verbe ... a poseda - materie inutilă a mânca - picătură cu picătură din moarte a se împerechea – animalic și fară har a muri - bezmetici ,înmărmuriți de frică. Codul de bare al trupului e deslușit dar sufletul tresare încă amăgit e-nfiptă adânc în carne pleoapa grea a lumii materiale. Clipa veciei a trecut e timpul de-nceput iubiți pe cei apatici și cuminți descătușați pe cei robiți învățați să programați noi coduri pentru damnați. În fiecare secundă care trece nu pierde clipa ce-ți zâmbește aruncă zecile de măști.. tot ce-ți vine-cale să iubești!