Poezie
Bătrânul ăsta nebun
1 min lectură·
Mediu
Arma îi atârna de mână
Reală și grea
Arma devenise parte din tot
Bătrân și bolnav era el
Iată bătăile inimii
Ticăitul ceasului
Și toți acei șaizeci și șapte de ani viețuiți
Așteptând semnalul
Un mic brânci peste limită
Să se despartă
Sau poate să îmbrățișeze ceva
Oh, bătrânul ăsta nebun
Cel care într-o viață a trăit zece
Nu i-a fost frică să meargă pe partea sălbatică
Frică de viață
Frică de moarte
Sticla nu lipsea niciodată
Pastila
Praful
Inima în mijlocul oceanului
Înțepată din nou și din nou
Cerând mai mult
Mai mult
Tot mai mult
Dar adâncul nu se poate umple niciodată
Mai devreme sau mai târziu
Dragostea vieții devine prea familiară
Cărțile sunt aruncate în foc
Călătoriile și petrecerile prind gust amărui
Distracția se oprește
Și rămâi doar tu
Confruntând un gol mai adânc decât întreg Universul
Un gol ce nu-i făcut pentru a fi umplut
Și nici pentru a fi înțeles
Unde te vei duce atunci
Ce ai de gând să faci
Oh, bătrânul ăsta nebun
Ce-a apăsat pe trăgaci
Neștiind că nu există
Cale de ieșire
001.093
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Radu Ioan Tudosan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 181
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Radu Ioan Tudosan. “Bătrânul ăsta nebun.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-ioan-tudosan/poezie/14159276/batranul-asta-nebunComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.