Dincolo de modestie

Pragul reprezinta mitico-mitologic vorbind limita ce traseaza zona aferenta stalpului casei, acel generic axis mundi. Dincolo are valoarea calatoriei initiatice, a pericolului, a departarii. E suficient sa puneti in balanta \"dincolo\" si \"dincoace\" ca sa va dati seama ce intinderi poate cuprinde acest \"dincolo de\". Tot ce este \"dincolo de\" iese din sfera incantatiilor salvatoare si devine aventura nu intotdeauna lipsita de cruzime si de riscuri majore. Inseamna pierdere a identitatii primare si implicit sansa castigarii unei identitati ulterioare, ce-i drept mult mai plina de substanta si complexa.
In cazul nostru e simplu: luam modestia ca axis mundi si tot ce este dincolo inseamna altceva decat definitia generica a modestiei. Pentru a elucida acest termen este suficient sa facem un exercitiu de antonimie.
De exemplu:
modestie insemna sa-ti stii lungul nasului
\"dincolo de modestie\" nu poate insemna decat sa nu-ti stii lungul nasului

sau

modestie inseamna sa preferi sa stai in umbra si sa nu iesi in fata
\"dincolo de modestie\" nu poate insemna decat sa iesi intotdeauna in fata

Valoarea termenului \"dincolo de modestie\" va iesi la iveala in urma acestui silogism in toate splendoarea sa. Problema care insa nu va putea fi solutionata niciodata este cata memorie mai avem ca sa realizam dincolo de modestie cum era dincoace de nemodestie, cata memorie mai are un calator de drum lung pentru a isi aminti drumul catre casa. Si fiindca am inceput cu mitico-mitologicul, sa termin in aceeasi nota: aduceti-va aminte de Tinerete fara batranete si Viata fara de moarte...

Bogdan Geana

Cred ca este sinonim cu: “lasand modestia deoparte…”
Adica o invitatie la ratiune, la neimplicarea sentimentelor, la obiectivitate. Pentru ca modestia, reala sau falsa, poate afecta un rationament care se vrea obiectiv.

Poate sa insemne si mai mult decat modest, adica umil sau, de ce nu, total lipsit de modestie.

In general, cand folosesc termenul “dincolo de…” (pune orice alt sentiment) am senzatia ca ma aflu pe un teren liber, fara ingradiri. Ca si cum am reusit sa trec de o bariera pusa in calea miezului lucrurilor.

Eu nu am auzit de sintagma \"Dincolo de modestie\" ci de \"Fara falsa modestie\".
In fine, ce propui tu, asa cum spunea si Nic, ar putea insemna la fel de bine \"excesiv de modest\" ca si \"total lipsit de modestie\", ambele stari fiind extreme, deci aducatoare de prejudicii si celui in cauza si celor din jur.
Cu toata modestia de care sunt in stare, indraznesc sa-ti propun si un alt fel de, n-as spune polemica ci, mai curand schimb de opinii. Am observat (poate ma insel) ca textele din biblioteca virtuala nu sunt de loc comentate. Am zambit, gandindu-ma ca poate e un fel de pudoare ciudata-provocata de faptul ca autorul textului respectiv nu prea poate sa afle comentariile si deci nu are drept la replica, asa cum ne-am obisnuit pentru textele proprii. As vrea sa fiu bine inteleasa: nu propun ca disputele (foarte neplacute si intristatoare unele) sa se mute din forum sau din josul paginilor textelor noastre in josul paginilor autorilor consacrati, ar fi si mai jalnic! Mi-as dori mult ca asfel de dispute sa dispara de pe acest site. Si pentru asta incerc sa sugerez o recanalizare a spiritului critic, in asa fel incat sa putem profita cu totii din asta si in speranta ca, cei cu \"deprinderi urate\" se vor simti mai responsabili daca vor avea de comentat un text consacrat si nu o persoana \"neconsacrata\".

putem sa discutam despre sintagma asta chiar si relativ la formularea \"lasand modestia la o parte\" sau \"fara falsa modestie\".
pentru ca mie sintagma \"fara falsa modestie\" mi se pare doar o justificare pentru a exprima o opinie a unei persoane care chiar nu dispune de modestie. un fel de scuza.
astfel interpretarea mea asupra sensului final al sintagmei ar fi mai degraba \"fiindca nu sunt modest... afirm ca\".

si licorna, ai dreptate... indraznesc sa va provoc la comentarii in subsolul textelor clasice cu tema \"de ce nu imi place ... Toparceanu\". Bineinteles, se va inlocui Toparceanu cu autorul ne-preferat preferat :).

Asa cum spunea Dodu intr-o poezie care l-a facut si celebru, \"dincolo nu e nimic\".

Pornind de la aceasta propozitie, \"dincolo de modestie\", inseamna cu adevarat \"fara modestie\", deoarece \"dincolo\" anuleaza orice caracteristica a modestiei.

Desigur ca a afirma foarte ferm ceva presupune nesovaiala, dar in primul rand negarea a tot ceea ce se opune afirmatiei respective.

Sa luam un exemplu “afirm ca sunt om si ca pot face tot ceea ce omeneste este posibil”.

Eu am inclus aici certitudinea de a fi om plus calitatea de a fi omenesc. Am fost modesta?
Daca as raporta trasatura de a fi uman, la aceea de a fi de o alta origine, superioara umanului, da, as fi modest.
Dar, intrucat raportarea mea se face in limitele lui “a fi om”, atunci inseamna nu am fost modest, adica nu am afirmat mai putin decat sunt, nici ingamfat, pentru ca nu am afirmat ca sunt mai mult decat sunt.

Am fost constient de limitele si totodata de posibilitatile mele.

Dincolo de modestie si de ingamfare, afirm ca sunt om si pot face tot ceea ce este omeneste posibil.

Eu vrea sa spun de fapt ca modestia merge mana in mana cu ingamfarea. Modestia, vazuta de prea multe ori ca o calitate, nu este altceva decat o varianta a ingamfarii.

Orgoliul-cel mai mare spectacol uman, spunea Camus. Am preferat mereu orgoliosii, modestilor. Pentru ca primii, spre deosebire de ultimii, nu-si ascund ingamfarea, nici imbratisarea “omenescului”.
A accepta ca esti om, cu tot ceea ce implica acceptarea, este cel mai maret gest pe care-l putem face si asta, paradoxal, dincolo de modestie, dincolo de ingamfare.

Dincolo de modestie, inseamna acceptare. Si dialog. Pe care prea multa scuzare si lipsa de curaj le fac imposibile.

Cu toata modestia, pe curand!

andia, am inteles explicatia ta, dar tu iei sensul literar al sintagmei.
eu te intreb acum despre SCOPUL FOLOSIRII sintagmei in fata unei afirmatii proprii, nu despre sensul literar.
exemplu concret: eu nu am nevoie sa zic dincolo de modestie ca sa ma scuz pentru o afirmatie pe care urmeaza sa o fac. o fac pur si simplu. si o fac \"fara falsa modestie\" insa nu afirm asta.
exemplu:
1. afirmatie in care ma scuz pentru ce urmeaza sa afirm: \"fara falsa modestie, sunt un geniu\"
2. afirmatie in care afirm pur si simplu: \"sunt un geniu\".
care dintre afirmatiile de mai sus este facuta \"fara falsa modestie\" ?

incearca sa vezi diferenta si spune-mi ce crezi.

Imaginea conferita de dincolo de poate fi intradevar transpusa in plan real intr-un prag. Numai ca nu imi pare ca poate exista ca un drum cu dublu sens, ci odata trecut, intoarcerea inseamna ipocrizie.
Dincolo de modestienu inseamna neaparat orgoliu sau ingamfare. Poate insemna doar recunoasterea propriilor valori si puteri. Inseamna, din punctul meu de vedere, ca iti stii limitele si cand poti trece de ele.
Cat despre acel fara falsa modestie, cand intr-o discutie cineva il spune, afirmandu-si apoi punctul de vedere, o impresie poate deja se creaza, tocmai prin aroganta acestui substrat transmis: \'nu-s modest, dar ma prefac bine, nu?\'
Asta este parerea mea.:)

Dicolo de modestie e o sticla cu bere plina care iti trage cu ochiul din toate directiile.
Eu cam sunt modest la bautura dar dincolo de modestia asta a mea beau de sting. Mie imi cam place sa trec dincolo de modestie. Daca m-ar ajuta si buzunarul. Insa am un buzunar prea modest. Si dincolo de buzunar nu pot sa trec.
Ca dau de curul meu cel bucalos.

Radu,

In primul rand “fara falsa modestie, afirm ca sunt un geniu” este o exprimare cel putin tautologica.

Presupunand ca antonimul modestiei este ingamfarea, atunci “falsa modestie” ar insemna ingamfare, orgoliu. Astfel, voi spune:

“fara ingamfare, afirm ca sunt un geniu”. Dar “fara ingamfare” inseamna mai departe “modestie”, deci as putea spune mai simplu:

“Cu modestie, afirm ca sunt un geniu”. Ajuns aici, sensurile se bat cap in cap. Adica: eu nu am vazut geniu modest, chiar si prin definitie se stie ca geniul are constiinta valorii sale.

Prin urmare, a spune:

“Cu modestie, afirm ca sunt un geniu” este ori un efect al necunoasterii limbii, ori o forma de manifestare a ipocriziei, fie un mijloc oratoric.

Extinzand, folosirea lui “dincolo de modestie” (pe care eu l-am asimilat foarte greu in vocabular, si iata ca am inteles si de ce) insotind o afirmatie categorica ce implica cunosterea de sine, este, in opinia mea, un cliseu de limba.


Astfel, fara falsa modestie, adica “cu modestie” nu vei face nici una din afirmatiile prezente in cele doua exemple, intrucat:

1. in primul caz “fara falsa modestie” este cel putin un cliseu
2. in al doilea caz, “fara falsa modestie” (chiar daca expresia nu e prezenta) este exclus ca atribut datorita continutului semantic opus afirmatiei in cauza.

Salutare tuturor,

Sunt nou inscrisa pe site-ul acesta, dar ma abtin greu...


\"Fara falsa modestie\" - asta implica o teribil de acuta constiinta nu doar a propriei valori, ci si a propriului simt critic/de evaluare. Iar cum auto-evaluarea nu se poate situa in granitele obiectivitatii, cei care spun \"fara falsa modestie, sunt bun!\" sunt adesea repudiati din sfera bunului simt, si parerea lor despre ei insisi (inerent subiectiva) nu e luata in seama.

uneori, se intampla ca ego-ul celui care se evalueaza sa fie sustinut si de substanta. Si atunci, ii uram, dar in taina. Fiindca sunt buni si o stiu. Cel mai adesea insa, fara falsa modestie, orgoliosii cam duc lipsa de substantza! :-)

Mie mi-a placut filmul \"Amadeus\". Fara falsa modestie :))


Anne-Marie

i really dont know...