Foaie verde mătrăgună
Haide mândro și m-adună
Mă întoarce de pe drum
Mă sărută că-s nebun
Scoate-mi inima din piept
Du-o la pomul înțelept
Să mi-o vindece de dor
Fuga, mândro, până
Îți amintești cum te purtai în rochia aia
Cu mersul tremurat tu levitai febril
Îmi zguduiai statornicii arhaice
Și îmi tăiai sub pleoape un văz nou
Îți amintești ce ți-am spus atunci
Cum m-am
Îți scriu din nou
Neobosit în exercițiul inutilității
Clocotitor vacarmul minții mele
Mă aflu cu surprindere
Împiedicat sub sânii tai
Sunt nesătul iubito
Te vad prea des, nu-mi ești
Deja sunt sigur
Sunt profet
E o condiție tragică
De-o responsabilitate crudă
Dar îmi asum menirea
Mesianismul îmi stă în fire, mi-e facil
Însă n-o să mor prostește
Trântit pe două
Uneori mă îndoiesc ca ești reală
Cred că te manifestezi astral în joacă
Apari doar seara ca o stihie
Îmi sucești capul și mă zăpăcești
Ca să dispari apoi grăbit de dimineață
Mă năpustesc
Leneș și absent
Îmi împiedic lent gândirea
Mă precipit și mă zbat
Te citesc ca printre rânduri
Iubesc ca nătărăii
Repede, grăbit și tare
Deșertat mă regăsesc cu sine
Peste fese,
Sinuos trupul în frământare febrilă
Etern te închipui naiv din coastă și nămol
După chipul și asemănarea mea
Te descriu halucinant
Fracturat erotic în sugrum
Îți plăsmuiesc menirea
Mă scald neputincios
În palmă
Unde mă bântuie mirosul tău
Ca o stihie nenorocită,
Iazmă nesuferită
Mă sufoci
Când îți desenez cu degetul
Hărți mentale
Pe pielea prea întinsă
Prea repede
RD