Poezie

Blestem

1 min lectură·5 iulie 2013

Mediu

Îți amintești cum te purtai în rochia aia

Cu mersul tremurat tu levitai febril

Îmi zguduiai statornicii arhaice

Și îmi tăiai sub pleoape un văz nou

Îți amintești ce ți-am spus atunci

Cum m-am sfârtecat naiv în fața ta

Cum ai dat din gură ca o proastă

Cât regret că nu m-am stăpânit

Mă simt blocat sub pielea ta

Captiv, dar sigur și comod

Dar va veni curând o ploaie

Ce-are să spele jegul și mizeria din noi

Simt că nu e locul meu aici

M-am înrădăcinat prea tare lânga tine

Iar teama ta absurdă de angajament

Ma sfâșie și mă usucă

Dar uiți că eu țin aprinsă

Cheia ce te ține bine-nchisă

Și când respir, de fiecare dată

Cerul tremură și-apoi mă scapă

Sunt torța ce n-o poți pierde niciodată

Și de-ai vrea să pornești singură la drum

Ia aminte și judecă blestemul meu

Îmi vei purta în trup povara

Mereu goală, etern flamândă

00987

Radu Dumitrescu. “Blestem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-dumitrescu-0039776/poezie/14032374/blestem

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.