Cântec de dragoste și dor
Foaie verde mătrăgună Haide mândro și m-adună Mă întoarce de pe drum Mă sărută că-s nebun Scoate-mi inima din piept Du-o la pomul înțelept Să mi-o vindece de dor Fuga, mândro, până
RDRadu DumitrescuBlestem
Îți amintești cum te purtai în rochia aia Cu mersul tremurat tu levitai febril Îmi zguduiai statornicii arhaice Și îmi tăiai sub pleoape un văz nou Îți amintești ce ți-am spus atunci Cum m-am
RDRadu DumitrescuStâlp invers
Îți scriu din nou Neobosit în exercițiul inutilității Clocotitor vacarmul minții mele Mă aflu cu surprindere Împiedicat sub sânii tai Sunt nesătul iubito Te vad prea des, nu-mi ești
RDRadu DumitrescuTrip mesianic
Deja sunt sigur Sunt profet E o condiție tragică De-o responsabilitate crudă Dar îmi asum menirea Mesianismul îmi stă în fire, mi-e facil Însă n-o să mor prostește Trântit pe două
RDRadu DumitrescuAparențe
Uneori mă îndoiesc ca ești reală Cred că te manifestezi astral în joacă Apari doar seara ca o stihie Îmi sucești capul și mă zăpăcești Ca să dispari apoi grăbit de dimineață Mă năpustesc
RDRadu DumitrescuAbsent
Leneș și absent Îmi împiedic lent gândirea Mă precipit și mă zbat Te citesc ca printre rânduri Iubesc ca nătărăii Repede, grăbit și tare Deșertat mă regăsesc cu sine Peste fese,
RDRadu DumitrescuExercițiu de memorie
Sinuos trupul în frământare febrilă Etern te închipui naiv din coastă și nămol După chipul și asemănarea mea Te descriu halucinant Fracturat erotic în sugrum Îți plăsmuiesc menirea
RDRadu DumitrescuStraniu
Mă scald neputincios În palmă Unde mă bântuie mirosul tău Ca o stihie nenorocită, Iazmă nesuferită Mă sufoci Când îți desenez cu degetul Hărți mentale Pe pielea prea întinsă Prea repede
RDRadu Dumitrescu