Poezie
sonet de toamnă (II)
1 min lectură·
Mediu
O vară-ntreagă stă surpată-n poamă
Iar poama stă strivită-n poloboc
Mocnind în taină rubiniul foc
Ce va incendia această toamnă.
Cei triști vor crede iarăși în noroc,
Absenții viața vor băga în seamă,
Speranțe se vor naște-n damigeană,
Paharul strofe va lipi la loc.
Ai mei prieteni îngropați în cramă
Vor bea simbolul toamnei fără teamă
De jalnice urmări sau de finanțe.
Ci numai eu nu-l voi mai bea deloc
Căci sfântul vin printr-un sinistru joc
Aminte-mi va aduce de restanțe.
002326
0