proca bogdan constantin

Unde este Dumnezeu?!.. Am fost în munți, departe să-L văd pe Cel de Sus Asta mi-a fost dorința:să-L găsesc pe Iisus Apoi să pot cunoaște Marele Creator, Din Alfa la Omega

Vara apune, lăsând locul Toamnei triste și ruginii. Omul,tăcut, vrăjit de jocul Lunilor celor brumării Se-apleaca încet spre visare Gândind tăcut la Dumnezeu Și își afla a sa salvare În

Tu ai un prieten.Și ce dacă? .. Oricum într-o zi te va vinde. Vei rămâne fără cuvinte Când îți va spune:Pa,hai, pleacă! Ți-ai pus încrederea în el, Ai crezut că-ți va fi aproape Până-n

Mă paște-un gând să plec departe, Dincolo de tărâm de ape. Acolo unde nu-i nimic, Nici cer, nici humă, nici chiar vid. Să călăresc un cal de foc Cari să mă ducă într-un loc Uitat de-a

Când picuri mici de gheață cad Din norii triști și cenușii Iar soarele e supărat Uitând de făpturile vii Atunci,c-o umbră de speranță Din infinitul de durere Totuși omul e încă-n viață

Plouă cu zăpadă printre pinii triști Soarele arata raze false,mici, Luna pare iarăși cufundată beznă Iar norii își poartă tristețea eternă. .. Mai la sud de râuri stau mici veverițe Ce

De ce nu pot să aflu De ce sunt cel ce sunt? De ce nu pot cunoaște Tot ce ma înconjoară? De ce nu pot cunoaște Pe Cel ce m-a făcut? De ce timpul și spațiul Pe toate le omoară? Cum pot s-arăt

Atunci când îți simți viața Lipsită de vreun rost, Când tot ce ți se-ntâmplă Se-ntâmplă numai prost, Când binele dispare Spre-a naște al tău chin, Și speranța dispare Și ești plin de

Am fi putut să-mbătrânim în doi, Să pot să îți sărut umerii goi Iar tu să-mi mângâi creștetul albit. Am fi putut să-mbătrânim iubind... De ce îmi ești precum o floare rară Ce din

Pe stradă trece o fatuca Cu părul blond,vopsit recent. Probabil că vrea să ajungă La vreun bairam deloc decent. Își etalează cu mândrie Falsul frumos al corpului Cercând probabil sa

Mulțime de oameni se-aduna Din jur,din sate și cătune Căci banul și turma își pune Din nou pecetea peste lume... Cu gândul la hoție, hoțul Pândește tăcut un naiv Care amăgit cu

Timp rătăcitor De ce îmi bați în geam? Spre a-mi cerși iubire? Doar știi ca eu nu am Decât nefericire... Nu-ți pot da dar speranță Nici lacrimă de dor Fiindcă a mea ființă-i Pământ

Și ce bine e când totul merge prost, Și ce mult mă bucur că trăiesc fără rost, Că întreaga lume mă vede nebun, Foarte mult mă bucur că nu sunt om bun. Ce bine îmi pare când sunt înjurat Când

Cândva ningea cu fericire Și când ploua cădea iubire Omul trăia în armonie Cu Dumnezeu si-ntreaga fire. Acele vremuri de demult Pare însă ca au trecut. Astăzi figurile de lut Ca sa iubească

Pe o mare de speranță Se tot plimbă viața mea Uneori trecând prin ceață Sau prin multa vreme rea. Țărmul nu este aproape, De fapt poate nu există . Sau lacăte ferecate Îl feresc de marea

Soarele cel palid iubește acum tăcerea. Sub norii cenușii lumea începe sa tacă în tristețe Cate o ploaie rece alunga corbii nebuni Iar maidanezii stau tupiliti sub barăci rugându-se să spere. Un

Pentru tine Te vreau carnal,te vreau mental, Te vreau în suflet și-n suflare, Doar știi că sunt sentimental Iar tu îmi ești o dulce floare... Mă amăgesc că mă iubești. Și mă iubești pe

În pustiu, în munți, departe Printre lupi și ursi sălbatici, Într-o peșteră ca-n noapte, Un bătrân tot spunea predici. Avusese-un vis în care Lumea era fericită Nu mai era supărare,

Intre Rai și Iad Un copil se naște pe aceasta lume. Ursitoare însă apare și spune: "-Acest chip de humă va trai ca vântul, Intre rău și bine va umbla pământul! " Mama,bucuroasa ca are

Tu taci,eu tac. Eu strig,tu strigi. Mă faci,te fac. Te mint,mă minți. Te văd oricând, ești lângă mine, Eu deasemeni sunt aici. Știi ca vrăjeala ta nu ține Peste mine să te

Cum cobori încet la vale Printre urmele de vie La serpentine-ti apare Târgul plin de veselie. Înainte ca sa intri Printre hoți, printre lichele La biserica faci cruce Sa n-ai parte de