Poezie
Toamna
1 min lectură·
Mediu
Vara apune, lăsând locul
Toamnei triste și ruginii.
Omul,tăcut, vrăjit de jocul
Lunilor celor brumării
Se-apleaca încet spre visare
Gândind tăcut la Dumnezeu
Și își afla a sa salvare
În focul vetrei purpuriu...
Se face vinul,se culege
Ceea ce omul a muncit
Căci cu merinde poate trece
Prin gerul iernii cel cumplit.
Cerul apare trist în noapte,
Stelele par mult mai puține,
Ursa apare slab,departe,
Cu slabă,palidă sclipire...
Tristețea se așterne-ncet
Asupra întregii naturi,
Cocorii pleacă ,lăsând loc
Corbilor negri și nebuni...
Totuși, în freamătul durerii
Unei triste melancolii,
Se-aude slab glasul tăcerii
Tristeții chipurilor vii...
001.122
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
proca bogdan constantin. “Toamna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/proca-bogdan-constantin/poezie/14096656/toamnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.