proca bogdan constantin

Dorm pisicile în poduri, Peste ele trec mulți șoareci Căutând noi adăposturi Pentru gașca de obraznici. În cușcă este cățeaua Care încearcă să doarmă Ascultând iar cucuveaua Care pe

Într-o peștera de munte Stă un biet,sărman bătrân, Un pustnic ce se ascunde De semeni ce-l văd nebun. Aici, în pustietate Și-a găsit o alinare, Nu mai vrea și nu mai poate Să trăiască-n

Blestemat să fie lutul Care zace-n fiecare! Blestemat să fie cerul Sub care stă orișicare! Blestemată fie râma Care scurmă în pământ! Blestemat să fie leșul Viermelui celui

Dintre miile de stele Ce clipesc pe cer,în noapte Îmi aduce mângâiere Astrul fetei fermecate. Încerc sa-i vorbesc,sa aflu Dacă încă mă iubește Dacă si-a găsit pe altul Și iubește ca-n

Un sărman se străduiește Sa își ducă cu greu viața, Și cu patimă trudeste Hranindu-se cu speranța. Ieri a câștigat o pâine Și vreo doua căni de vin. Azi poate va fi mai bine, Nu va

Sălbaticul lup se strecoară pe-o stâncă La marginea marii păduri de molid, Cătând cu privirea a sa cale lungă S-ajungă la șesul uscat și torid. Are cam o lună de când e plecat. Haita nu-l

În noapte,în tăcere, pe cerul înstelat Se vede cum apare un înger luminat. Așa de luminos e încât stele pălesc Iar luna se oprește din teatrul ei ceresc... E Mihail,Arhanghel,prea-mare intre

Incerc sa cuprind universul în palmă,dar nu reușesc. Încerc să-l cuprind cu gândul, dar este infinit. Încerc să-l scrutez cu privirea,dar sunt limitat de orizont Privesc către cerul senin

În văzduh, în zare se vede un vultur, Așa semeț pare,mândru și măiastru Fiindcă aripile care razbesc vântul Îl dau libertate sub cerul albastru... Îl privesc cum zboară pe deasupra

Hai să facem peste tot Pușcării și sanatorii Să băgăm orice netot Spre sfârșituri derizorii. Dacă-ar fi să ne uităm În umila societate Putem să ne întrebăm : Există oare dreptate? În

O clipire ca în ceața Vremii care curge-ntr-una Apare.Este speranța Care luptă cu Fortuna. În războiul ce i-l poartă Cu sălbaticele ceasuri, Cu himera ignorantă Ce vrea să o țină-n

Pe timpuri de anarhie,când nimic nu mai e sigur Te rog să îmi spui tu mie:"Te mai crezi tu oare singur?" Azi nu mai are valoare nici contractul lui Rouseau. Azi legea e-un oarecare de luare la

Din sudoare și păcate se fac vile și palate, Din sudoarea celor mulți, oameni săraci și inculți. După ce sunt construite castele neprețuite Păcatele și sudoarea trebuie iar curățite. Căci

Curva. O iubești ca prostul, O vezi ca pe o regină Dar ei îi place mirosul Banului,că nu-i virgina. Pân' la tine au fost sute Care toți i-au dat la muie. Acum cu tine se fute, Te-a prostit

Un brad falnic de la munte Ce își etalează ramul Din vremuri de el știute Și românul ce i-e neamul Neclintit,tăcut și mândru Privește în depărtare Având în urmă trecutul Țării ce i-a dat