Poezie

Speranta

1 min lectură·9 noiembrie 2016

Mediu

O clipire ca în ceața

Vremii care curge-ntr-una

Apare.Este speranța

Care luptă cu Fortuna.

În războiul ce i-l poartă

Cu sălbaticele ceasuri,

Cu himera ignorantă

Ce vrea să o țină-n lanțuri

Pentru ca fantasma oarbă

Care vrea s-o amăgească,

Spunând rar câte-o silabă

Din gândirea-i diavoleasca

Încercând ca să câștige ,

Căci norocul ea i-l ține,

Tot încearcă a convinge

Ce e rău și ce e bine.

În falsul mrejelor sale

Astă hidra nemiloasa

Îți oferă alinare

Într-o fericire falsă.

Fiindcă ea,cercand să fure

Și din suflet și din cuget

Tot încearcă a supune

Prin deșert prea-purul plânset

Fiindcă regăsirea firii

Sta în clipe de durere,

Nu în ale fericirii

Mici momente efemere.

Speranța nu știe asta

Și ușor cade drept pradă

Fericirii, și năpasta

Omului iar se arată.

Iarăși, căutând haotic

Năluciri de pe-astă lume

Se bazează pe-un narcotic:

Speranța ce nu apune.

001.078

proca bogdan constantin. “Speranta .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/proca-bogdan-constantin/poezie/14098674/speranta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.