proca bogdan constantin

Am uitat ce e iubirea. Cândva am avut-o. Însă m-a părăsit și am rămas ani de zile doar cu durerea. Am scăpat și de durere.Acum nu mai simt nimic.Incolor,inodor,insipid. Mi-e dor parcă de

În mahala e liniște. Se aud uneori câinii cum latră Iar luna îi veghează cu lumina-i de cer de mai. Letargic, Venus se mișcă pe bolta înaltă fălindu-se în fata celorlalte stele cu ardoarea

La poartă bate-ncet un geam În timp ce-i coadă la salam Căci în curtea unui jandarm Sta bietul și sărmanul Fram. Mai sus se mișcă avioane Ce merg pe jos,căci n-au aripi, Iar aproape de

Atunci când soarele apune-n vale, Colindătorii pleacă în întregul sat Să-anunțe lumea cu înflăcărare Că Iisus Dumnezeul s-a născat! E sărbătoare mare de Craciun! Întreaga fire e in

Când vârful ierbii dă să iasă Din lutul care l-a născut Iar lunga și geroasa iarnă Pare în sfârșit c-a trecut Atunci omul, trezit la viață După un somn rece și lung, El fața și-o

Pentru cei ce își duc viața în chinuri și în tristeți Măsurându-si cu speranța drumul către cei ce-s drepți Nu uitați ca undeva,de acolo sus din Ceruri Dumnezeu va va salva de necazuri,de

Să vă ferească Dumnezeu de teroarea sclavului și de tupeul bulangiului!

Trăiesc sub ceru-albastru Mânat de vântul aprig Al vestului măiastru Ori estului năprasnic. Trăiesc.E cert că lumea Ce o privesc există Iar Venus, cu lumina-i Feerica și tristă

Nea Costica Merg din bar în bar,pe seara, Când se adună bețivii Și beau a mea pensionara Si-s prostit ca și naivii. Căci țiganii toți se-aduna Și mă fac la buzunare Ori se dau cu vorbă

Am vrut să nu fiu trist dar a venit și toamna, Cu ploi mai reci,cu vânt ce bate lent pădurea Care acum devine palidă ca arama Iar rândunica-i spune:" La anul revederea. .." Soarele cel de

Să stai în osuar până la doișpe noaptea Cu teama că din cranii o să apară moartea, Apoi,sub clar de lună, de aia mare, plină Să bagi la disperare alcool și nicotină.

Cine este Dumnezeu? Ma tot frământ într-una de ani și ani de zile Și privesc în tăcere spre cerul înstelat Spre a afla răspunsul:De ce dar și de Cine A făcut astă lume și viață ei i-a

Dacă suferi,ești jignit,ești batjocorit,dacă nu mai ai prieteni ori cei pe care îi ai sunt falși, profită și își bat joc de sufletul tău Bun, intorcandu-ti rău în loc de bine,dacă ai deziluzii și

Toamna se ivește Dintre anotimpuri, Frunza ruginește Căzând peste luturi... Câte-o ploaie rece Spală de păcate Omul, ce-nțelege Că-a lui viață scade... Păsările verii Pleacă mai spre

Când privești marunta-ți viață Ce se scurge din clepsidră Către poarta cea măreață Ce e moartea,și ți-e frica Nu uita că poate steaua Ce ți-e dată să vegheze Va trimite-o rază numa Să te

Acum o sută de ani se năștea o mică țară După multa suferință și-un război devastator. Acea țară,România, s-a unit întâia oară În decembrie, întâi, sub același tricolor. Ardeleni și

Te naști. E clipa cea dintâi Și ți se da o soartă-n fața. După ce popa te botează Al astei lumi încet devii... Trece o lună, două, trei, Ești doar un biet, sărman copil, Timid și fraged chip

Pe cer,la răsărit, se vede o stea. Curând va răsări soarele iar acea stea va dispărea. Ne punem visele noastre în câte o stea căzătoare. Eu vreau sa îmi pun visele într-o stea nemuritoare. Cu

Un păianjen țese pânza Victimei sale sărmane. Este vorba despre musca Ce nu scapă din strâmtoare. Cu pricepere și calm, Arahide o-nveleste În mătase. Ce vacarm Săraca muscă trăiește.

Undeva,pe o planeta Chiar a treia de la soare Își trăiesc viața mizeră O mulțime de-animale. Printre multe orătănii Chiar în vârful existenței Se află omul,ființa Ce-a spus da

Îmi apare un golf patru Cu cotiera în spate Și un loc mult prea macabru Unde nu vezi decât moarte. Un preot cu haine scumpe Mă coboară niște trepte Unde apar cranii multe Cu oase și cu

Pentru ca un copil să își cinstească părinții trebuie în primul rând ca părinții lui să nu îl maltrateze.

Undeva departe, peste munți și ape, Unde nici cu gândul nu poți a străbate Se găsește slaba,mica mea speranța Care încă poate sa mă tina-n viața. Ferecata strașnic de mii de lacate Astfel