Poezie
Cel mai iubit dintre pamanteni
1 min lectură·
Mediu
Trăiesc sub ceru-albastru
Mânat de vântul aprig
Al vestului măiastru
Ori estului năprasnic.
Trăiesc.E cert că lumea
Ce o privesc există
Iar Venus, cu lumina-i
Feerica și tristă
Există. Ce banal e
Să inspiri aer rece
Ori cu infime șoapte
Să-ți spui a ta poveste...
Când neaua prea-curată
Dispare, se topește,
Ființa ferecata
Din mine se trezește.
Dar e târziu acuma.
Ființa, ea,speranța
De mult a pierdut urma
Drumului ce e viața.
Rătăcitor prin lume,
Cu erosul pustiu
Nu cred în vreo minune
Căci nu există. Știu.
Știu doar că timpul trece,
Secundele se scurg
Iar eu sunt sufletește
Ca soarele-n amurg...
002.320
0