Preoteasa Marinela

Imi place foarte mult acest text recomandat! felicitari autorului/ eu nu-i pot da stele dar ii ofer spre citire, aceste versuri:

\"Mă simt ca un șoarece flămând\"
alergat în propriul meu labirint,
...
este atârnat undeva, nu mai știu unde!
la intrare, un afișaj cu lumini:\"viața\"
ce agresiv m-a primit..
propriul meu labirint: Viața!

Lavinia, n-am citit celelalte poeme ale tale, dar am să revin să le citesc! Acest poem eu l-aș numi tabletă! Cred că ești prea sigură pe tine și de aceea se prezintă așa! În cadrul acestui text remarc două sintagme poetice, care mi-au plăcut: \"in patul de printesa a /lucrurilor \" și \"m-au traversat cu trenuri cu vapoare\" și tu mărturisești, indirect, că ești sub mirajul prozei, ce e drept Marin Preda este citit cu plăcere, cred, că de oricare dintre cei ce publicăm aici! Cred că ești și influențată de faptul că nu prea vorbești în limba română și din dragoste pentru Romania, din dor de limba română, topica frazei specifică prozei o simți ca pe o incantație emoțională, cu topică specifică poeziei.O proză în versuri este totuși o proză, chiar dacă e poetică.

Lucian,
Mă bucură ceea ce scrii. După cum spui tu, înseamna că poezia mea este totuși poezie. Dorința cea mai mare pentru fiecare dintre noi, de aici, de pe www.poezie.ro este să simțim că poezia noastră este lecturată cu sete!
La comentariul tău ți-aș răspunde mai ușor cu câteva versuri. Nu știu cine ești dar mă simt fericită că-ți place cum scriu.
***
De aceea suntem, aripă și gând,
să ne sprijinim unii pe alții
precum sunt zilele pecetluite
de clipele devenirii și ochi
ai sinelui să fim, să fim adiere,
alint, lumină, torent de lumină
să fim, prin nemoarte să ne poarte
caleașca zeului timp, acolo în Hiperboreea,
tu, eu, noi toți care scriem poezii
vom sărbători nuntirea timpului!
aripă și gând suntem, vom fi
cuvinte în țara Cuvânt!

Silva, ți-am citit de câteva ori comentariul! Am constatat că este de fapt un comentariu răutăcios sau este sub impresia comparării nivellurilor de acces! confundându-le (tu!) cu nivele de creație! Forma de \"I-un\" păstreaz-o pentru creația ta, aici este bine așa cum am scris eu! Avem gusturi diferite!
Am citit puțin din creația ta și am constatat că nu ești nici măcar la zi cu hotărârile academiei (Legea Pruteanu!)și că ai destule probleme în a hotărâ dacă un text este un simplu exercițiu sau text publicabil, în hotărârea prezentării lingvistice,... acel atac ce mi-l faci, scriind cu atâta ușurință \" Eu zic să nu te mai repezi, să mai analizezi și tu textele înainte de-a le da drumul în lume. Nu de alta, dar se fac de rușine... și-i păcat...SILVA\" ți se potrivește perfect, pe textele tale! TE ÎNTREB AICI PE CE BAZE ți-ai permis să scrii \"de-a\"? Chiar ar fi indicate pentru ATELIER poemele tale :\"Estrema_dura \"și \"Vulnerant omnes, ultima non necat\", părerea mea sinceră este că s-a exagerat cu nivelul tău de acces de 150! Poate careva dintre editori este prin preajmă să-ți analizeze puțin prezentarea ta în pagină ( gramatical, lingvistic,...)
deocamdată atât!
Marinela

Soacra ta de-i costelivă,
din otravă, precum spui,
să-i vorbești doar de colivă,
și să vezi ce \"masă\"-ți pui!

Dorun,
și eu am avut momente când am vrut să schimb titlul, apoi l-am analizat ca și cum n-ar fi poemul meu și am ajuns că acest titlul scoate în evidență, subliniază farmecul, frumosul vieții, care este o înșiruire de evenimente fericite, dar de cele mai multe ori nefericite, dar ne simțim bine, ne simțim victorioși când reușim să depășim ce urât și rău în viața noastră! Promit totuși că am să mă mai gândesc la propunerea ta, s-ar putea să - ți ascult sfatul, nu promit!
Mulțumesc de trecere și te mai aștept,
Marinela

Domnule, Adrian Firica, mă refeream la subtitlul poemui! \" lui domnului\" cam zgârâie la urechi și cam încrețește gramatica noastră! nu credeți?

Un poem super! mi-a mers la inima. Iti multumesc,
Marinela

Foarea ce-o atingi pe fată,
de-i urzică sau zefir,
chiar de-i roșu trandafir,
ți se-nfige-n nas ca soacră!

a se citi mai sus:
\"ți se-nfige-n nas de soacră!\"

Andreea Carmen, se spune că istoria se repetă! Știi cum e? Tata spune că tot ce i+a spus bunicul bunicului bunicului său este întocmai!
Pe scurt: mi-ar placea dacă aș ști adresa ta de email! știi,... nu totdeauna merge netul! vezi cum mă povățuiește nichita victoria? știe dânsa ce știe și știu și eu!
Andreea ține-o tot așa! e perfect!
La mulți ani!
Cu drag,
Marinela

Cristiana, am să adaug pentru observația ta un i, dar între paranteze! Vorba vine, dar câte poezii ați trimis la atelier că le-a lipsit un i din rimă?! câte?
Eu rămân la convingerea că se exagerează, chiar merg cu ideea mai departe că este nedrept că sunt ținută la nivel de acces 0!În sufletul tău, poți să negi asta?!
Cu respect și sinceritate,
Marinela

Democrația este și în pat, juma-juma,
nevasta spui că este, pe juma nevata ta,
ea răspunde franțuzește \"comme ci, comme ca\"!
\"comment ça va? tu marie ?\" juma-juma?

Îmi place cum curge acest poem, totul se întâlnește în final, cum nu uităm că \"toate drumurile duc la Roma\" așa și aici ,poetul Andrei Gheorghe respiră în final gândul artistului, pictorul din camera sa intimă: \" vocea ta care dimineața cântă până când mă/trezesc din gând/până te găsesc pieptănând frumosul-lungul păr în camera memoriei nu mai/rămăsese decât un pictor…/
Știm foarte bine că a intrat în firescul cotidian că gusturile nu se discută!totuși eu aș spune părerea mea că versificația este puțin forțată, tema este foarte frumoasă, iubirea, sufletul pereche ce te cheamă în timp și spațiu, acel suflet - pereche găsit sau negăsit, pe artist îl macină pe dinăuntru și pe dinafară, de cele mai multe ori, chiar mai multe vieți, până este întâlnit, aș adăuga niște
versuri ce\"mi s-au scris\"acum:Numai și pentru o clipă,/umbră a sufletului meu/îți simt învăluirea aripilor/ fremătându-ne.
Poetul trece foarte frumos prin mai multe stări poetice, în planuri diferite, reușind într-un mod foarte fericit să realizeze unitatea din poem prin finalul foarte frumos, ca într-un mozaic de \"pietre\" bine \"ticluit \" în timpul jocului!

Gândul cel murdar avut,
l-ai spălat cu-o epigramă,
de mult eu de-așfi știut,
îți dădeam în dar o vană!

Seara, când intrași în casă,
ți sub duș te aruncași,
te-ai spălat \"intim\" de plasă,
ce muierea ți-o-mbrăcași?

Un poem frumos, rotund, plin de miez!
Finalul surprinde si este foarte frumos si interesant.
Cu admiratie,
Marinela Preoteasa

Mi s-au tocit potcoavele de aur
de-atâta drum în necuvânt,
de coarne când l-am prins pe taur,
m-a dat cu fundul de pământ!

La orizont dansează vrăbii,
pe trupuri ce încă n-au murit,
din aripi vor zvâcni doar corbii,
pe trupul muzei ciopârțit!...

Câinele de-și ia vreun os,
el rămâne tot gelos,
pe fratele cu os mai mare,
nu de alta, da-i potaie!