Potoroacă Mihai

De aș putea să-mi cer iertare Prin salt de la-nălțime, Aș fi zburat ca-n vis, o nemurire. Nici miile de lacrimi reci Ce îmi brăzdează fața, Nu pot să șteargă vina, ce mi-a creat-o

În petalele de flori; Poți citi istoria – A iubirii între noi Ce inima îmi învia. Prin pădurea de foioase; Ne pierdem privirea, Ne rotim mereu zîmbind Re-nviind gîndirea. Taina șoaptelor

Te-am văzut, te-am cunoscut; Era un vis ?... Unul plăcut. Iar te-am visat pe tine eu Umbla-i prin gânduri tu mereu. Blestemul sufletul a înghețat- E vina mea, că-n inimă drumul ți-am

Pe cer a apărut un nor, Pe cer a apărut o stea... Eu doar te rog spre un favor De-a fi mereu iubita mea. Prin aer a trecut un vînt, Prin minte a trecut un gînd... A răsărit și pomul din

A înghețat sîngele-n vene; Privesc greoi eu printre gene, Cristale reci pe față apar – Sunt niște lacrimi a tristeței dar. Mă plimb prin gînduri tot mai des; De parcă din trecut, nu pot să

Stau singur, obosit și-ngîndurat, Pe geamul înghețat pictez cu suferință, Pictez eu ceea ce am visat; Pictez eu unica-mi dorință. De-ar fi să scap o lacrimă pe foaie... Eu știu că ea tot va

Simțind dureri nesuportate Am vrut ca să te uit. Însă iubirea ce mă arde, Firul uitării, mi l-a rupt. Eu vreau să uit, să nu te știu, Să fiu precum am fost pînă la tine. Eu vreau să nu mai

E liniște nici pulsul nu-mi mai bate E liniște și moartea-mi spune frate. S-a scurs din mine sucul vieții Și totul s-a ascuns în albul ceții. N-a mai rămas nimica viu În inimă e un continuu

Mă simt uitat, mă simt lipsit; Și de iubire sunt lovit. Mă simt un nor după o ploaie, Mă simt un grăuncior de sare. În inimă îmi e pustiu, N-a mai rămas nimica viu. Un vânt puternic a

Cît de greu e să respiri Cînd pieptul este plin de vise, De vise colorate gri; De vise, vise... vise. Mi-e greu să scriu, să leg cuvinte, Mi-e greu să trec de noile ispite, Și-mi tremură

Privesc cu ochii obosiți pe foaia înegrită De miile cuvinte pe ea întipărite, Și le grupez încet, ca niște poze de album, Din clipă-n clipă devin tot mai nebun. Sunt beat de emoții dulci și

În ochii tăi mă simt uitat, În inimă nu știu ce s-a-ntîmplat, Eu știu, doar că ceva s-a stins Eu am văzut, că cineva a plîns. În viața ta eu nu mă mai ivesc, În ea, deja nu mă mai

Pe malul lacului de foc În care umbrele se-neacă Omor eu taina unui joc Ce viața îmi tot seacă. Și-n umbra unui pom bătrân Cu mâinile muiate-n sânge Rostesc că viața-mi este chin Și timpul,

Stau seara cu lumina stinsă, Doar lumânarea, pe masă-i aprinsă, Încerc să desenez umbra durerii, Și să dau naștere tăcerii. Mi-e greu să scriu, ce inima îmi spune; Mi-e greu să scriu, ce

Un ritm nebun eu simt în piept, Tu te-ai culcat, pe umărul meu drept; Îmi place să mă joc la tine-n palmă, Să simt cum ochii tăi mă cheamă. Iubesc să văd zîmbetul tău Și să îți dăruiec unul și

They said that heroes are all gone/ they said that future is already done. I know that every day starting with dawn- My love for you just start a stronger run. Eleven years and a pinch! Another

Mi-e rătăcit cuvîntul în iubire; Își caută cale spre nemurire. Sunt surd, sunt mut, sunt ca o piatră, Sunt ca un boț de sare aruncat pe vatră. Mi-e rătăcită inima în lume; Nu am trecut,

Urmez eu pașii otrăviți de soartă Pe străzile pictate c-o culoare moartă, Pe față lacrimi negre curg șiroaie, Desculț, alerg încet prin ploaie. Și-n urmă rămân doar cercuri mii Și-o soartă

Și pentru ce să-ncerci să zbori Sau măcar să planezi? Căci totdeauna colo jos Te-așteaptă insucces. Din bucățele facem viața, Pentru a o strica. Din mii secunde creăm trecutul , Pentru a

Mă doare inima mereu; Probabil sunt vinovat doar eu — Nu știu nici cum și cînd să-ți spun Că te iubesc ca un nebun. Mă doare inima mereu; Probabil din nou sunt vinovat doar eu — Și-ți spun