Sari la conținutul principal
Poezie.ro

Icoana stelei ce-a murit

La capătul aleii se făcea răcoare, în umbra unei cripte liniştea se desfăcea ca o aripă moartă de fluture. El trage aer în piept, împreună cu imaginile cu care s-a obişnuit, pe care privirea lui le-a

@popescu-valentinPVPopescu Valentin
0
0

Frunze uscate

Palatul din Masca morții roșii. Acesta fusese primul său gând după vizita la Casa Poporului. În cea mai mare sală, Sala Unirii, ferestrele înalte erau acoperite cu draperii grele de catifea.

@popescu-valentinPVPopescu Valentin
0
0

La o margine de lume

Ce poate să rămână din această practică demodată a scrisului ? Dârele de creion, străvezii ca niște fire de păianjen, sunt o capcană făcută din amintiri. Ele fac mai mult decât să refacă o

@popescu-valentinPVPopescu Valentin
0
0

Dicționar de idei politice

Antonescu, Crin – De pomenit mereu în legătură cu Patriciu sau Voiculescu Băsescu, Elena ( EBA) – Orice asemănare cu personaje sau fapte reale este nedorită și absolut răuvoitoare. Băsescu, Traian

@popescu-valentinPVPopescu Valentin
0
0

Macazul

„Mersul unui tren este în cea mai mare parte determinat de traseul fixat univoc prin șine. Dar din loc în loc apare cîte un punct nodal, de unde sunt posibile diferite direcții și de unde trenul

@popescu-valentinPVPopescu Valentin
0
2

Balul Bobocilor

”În care sunt ce nu am fost de mult, adică în carne și oase.” Ceea ce scriu în mare parte s-a întîmplat deja. Este un fapt consumat, costumat în plus de idiosincraziile scriitorului, adică

@popescu-valentinPVPopescu Valentin
0
0

Mersul trenurilor

Mersul trenurilor “Cui nu i se oprește respirația cînd trece huruind prin Mersul trenurilor ? Dar Tabelele noastre Orare ! Ne transformă pe fiecare dintre noi într-un erou de oțel, un erou pe

@popescu-valentinPVPopescu Valentin
0
0

Maria

Străzile erau eliberate de oamenii retrași din calea arșiței. În apartamente răsunau doar sunetele înfundate care anunțau masa de prînz. Ieșită la vedere din orbitele blocului, Maria privea dincolo

@popescu-valentinPVPopescu Valentin
0
0

Școala

Neoanele începeau să clipească, băncile erau încremenite de așteptare. Trebuia să bordeze marginile lacului cu avioane de hîrtie. Tot avîntul elicilor se zburătăcea în frunzare nemișcate. Cerul de

@popescu-valentinPVPopescu Valentin
0
0
Toate cele 9 texte în proză sunt incarcate