Sunt om, îmi cer iertare pentru asta,
Greșesc față de tot,
Față de copacii din fața blocului
Pentru că arunc mucuri de țigară peste frunzele lor,
Față de apa care o risipesc în fiecare
Dormi copil frumos și bland,
Dormi cu mama legănând,
Să-ți apară în vis luna
Și să-ți pună-n cap cununa,
O cunună minunată
Dintre raze adunată.
Și să-ți dea cadou o stea
Să vegheze-n calea
Încerc să mă mișc în haosul vieții
Să ies din mocirla pământului crud
Topită de soare mă mișc în reluare
Orbită de teamă, nimic nu aud…
Vâscos și murdar e totul în jur
În lupta cu viața m-afund
Copac străin în noapte
Ce-și plânge trist durerea
Uitând de toți și toate...
Și ascultând tăcerea,
Tăcerea tristă, surdă
Uitând în urmă vise
Ciuntit de-a sale ramuri,
De florile
Un suflet rătăcește în pustiu
Și trist,
Iși plânge soarta lui neînțeleasă
Și din durere naște un ciudat artist,
El doar iși joacă rolul
Și nu-i pasă,
Nu-i pasă dacă rănile îl dor
Sau dacă
