Poezii

Sunt om, îmi cer iertare pentru asta, Greșesc față de tot, Față de copacii din fața blocului Pentru că arunc mucuri de țigară peste frunzele lor, Față de apa care o risipesc în fiecare

Dormi copil frumos și bland, Dormi cu mama legănând, Să-ți apară în vis luna Și să-ți pună-n cap cununa, O cunună minunată Dintre raze adunată. Și să-ți dea cadou o stea Să vegheze-n calea

Un suflet rătăcește în pustiu Și trist, Iși plânge soarta lui neînțeleasă Și din durere naște un ciudat artist, El doar iși joacă rolul Și nu-i pasă, Nu-i pasă dacă rănile îl dor Sau dacă

Copac străin în noapte Ce-și plânge trist durerea Uitând de toți și toate... Și ascultând tăcerea, Tăcerea tristă, surdă Uitând în urmă vise Ciuntit de-a sale ramuri, De florile

Încerc să mă mișc în haosul vieții Să ies din mocirla pământului crud Topită de soare mă mișc în reluare Orbită de teamă, nimic nu aud… Vâscos și murdar e totul în jur În lupta cu viața m-afund