Sunt om, îmi cer iertare pentru asta,
Greșesc față de tot,
Față de copacii din fața blocului
Pentru că arunc mucuri de țigară peste frunzele lor,
Față de apa care o risipesc în fiecare
Dormi copil frumos și bland,
Dormi cu mama legănând,
Să-ți apară în vis luna
Și să-ți pună-n cap cununa,
O cunună minunată
Dintre raze adunată.
Și să-ți dea cadou o stea
Să vegheze-n calea
Un suflet rătăcește în pustiu
Și trist,
Iși plânge soarta lui neînțeleasă
Și din durere naște un ciudat artist,
El doar iși joacă rolul
Și nu-i pasă,
Nu-i pasă dacă rănile îl dor
Sau dacă
Copac străin în noapte
Ce-și plânge trist durerea
Uitând de toți și toate...
Și ascultând tăcerea,
Tăcerea tristă, surdă
Uitând în urmă vise
Ciuntit de-a sale ramuri,
De florile
Încerc să mă mișc în haosul vieții
Să ies din mocirla pământului crud
Topită de soare mă mișc în reluare
Orbită de teamă, nimic nu aud…
Vâscos și murdar e totul în jur
În lupta cu viața m-afund
