Tu
mă crede, nu te mint:
ochii mei privește-i,dară,
căci lumina lor nu-nșală,
astăzi, pentru prima oară,
știu ce simt!
Tu
cu vocea ta fierbinte,
strecurându-mi în ureche
muzică fară
Ascultă cum plânge copacul, cu lacrimi,
de frunze ruginite, scârțâie pasul,de toamnă
e greu,
în vin sunt boabele chihlimbarii si negre de vorbe
și struguri, pe o frunză de viță de vie
Mi-au deraiat toate tramvaiele de pe șinele rațiunii,
sunt goale depourile inimii, în camerele ei se mai găsesc,
niște pete de ulei, câteva cuie ruginite și un motor stricat,
e de la o mașină
Mă abat de la drum,
din praful roșiatic culeg o fărâmă
de inimă ca un petec colorat,
de textilă spălată prea des,
urmele atâtor culori, se mai ghicesc,
pe fața supărată a acestui petec de
În sufletul meu, în inima mea,
mai moare un om, se mai naște o stea.
Mi-e milă de mine, mi-e silă de mine
mi-e nu știu cum, mi-e rău și mi-e bine…
Figură de lut, suflet de ceară
înjurați-mă
Nu mai emiți semnale,nu mai visez nimic
și-n fiecare zi mai mor câte un pic,
aștept să bată ceasul și cea din urmă oră,
îți spun de-acum “Adio”, ia seama, mă ignoră.
Din timpul vieții noastre
Se faceă că suntem fericiți…că ne iubim,
Dar ne-am trezit, străini, că ne mințim…
Că suntem două flori de mucava în glastra strâmbă
Și nu-s cuvinte-n inimi să ne-ajungă…
Eu aș fi vrut, și,
În sufletul meu, în inima mea,
mai moare un om, se mai naște o stea.
Mi-e milă de mine, mi-e silă de mine
mi-e nu știu cum, mi-e rău și mi-e bine…
Figură de lut, suflet de ceară
înjurați-mă
Aș vrea să mă-nvelesc în tine
cum sâmburele-n piersică se încarnează,
să simt același flux curgând în vine,
și pielea mea pe osul tău cum se așează.
Ș-aceeași inimă în piept s-aud cum
Îmi vei rămâne-n carne ca o rană,
Dintr-un război pe care nu l-am vrut,
Sub amintirea-ți ochiul o să geamă,
Învins de dorul greu și neștiut.
Te voi păstra presat între iluzii,
Ca pe o plantă
Sărută-mă cu marea, sărută-mă cu gândul,
cu frunza ofilită pe care ai călcat,
miroși a primăvară, în ochi ai tot pământul,
sărută-mă cu noaptea, cu totul ce-i păcat…
Sărută-mă cu visul,
O vorbă de-a ta,
Un gest vinovat,
Pe fruntea mea
Coroana n-a stat!
Pune-o vorbă caldă,
Las-o-ncet sa cadă,
Ca să spargă gheața,
Să alunge ceața!
Fă un gest stângaci,
Dar mai bine
