Poezii

Tu mă crede, nu te mint: ochii mei privește-i,dară, căci lumina lor nu-nșală, astăzi, pentru prima oară, știu ce simt! Tu cu vocea ta fierbinte, strecurându-mi în ureche muzică fară

Ascultă cum plânge copacul, cu lacrimi, de frunze ruginite, scârțâie pasul,de toamnă e greu, în vin sunt boabele chihlimbarii si negre de vorbe și struguri, pe o frunză de viță de vie

Mi-au deraiat toate tramvaiele de pe șinele rațiunii, sunt goale depourile inimii, în camerele ei se mai găsesc, niște pete de ulei, câteva cuie ruginite și un motor stricat, e de la o mașină

Mă abat de la drum, din praful roșiatic culeg o fărâmă de inimă ca un petec colorat, de textilă spălată prea des, urmele atâtor culori, se mai ghicesc, pe fața supărată a acestui petec de

În sufletul meu, în inima mea, mai moare un om, se mai naște o stea. Mi-e milă de mine, mi-e silă de mine mi-e nu știu cum, mi-e rău și mi-e bine… Figură de lut, suflet de ceară înjurați-mă

Nu mai emiți semnale,nu mai visez nimic și-n fiecare zi mai mor câte un pic, aștept să bată ceasul și cea din urmă oră, îți spun de-acum “Adio”, ia seama, mă ignoră. Din timpul vieții noastre

Se faceă că suntem fericiți…că ne iubim, Dar ne-am trezit, străini, că ne mințim… Că suntem două flori de mucava în glastra strâmbă Și nu-s cuvinte-n inimi să ne-ajungă… Eu aș fi vrut, și,

În sufletul meu, în inima mea, mai moare un om, se mai naște o stea. Mi-e milă de mine, mi-e silă de mine mi-e nu știu cum, mi-e rău și mi-e bine… Figură de lut, suflet de ceară înjurați-mă

Aș vrea să mă-nvelesc în tine cum sâmburele-n piersică se încarnează, să simt același flux curgând în vine, și pielea mea pe osul tău cum se așează. Ș-aceeași inimă în piept s-aud cum

Îmi vei rămâne-n carne ca o rană, Dintr-un război pe care nu l-am vrut, Sub amintirea-ți ochiul o să geamă, Învins de dorul greu și neștiut. Te voi păstra presat între iluzii, Ca pe o plantă

Sărută-mă cu marea, sărută-mă cu gândul, cu frunza ofilită pe care ai călcat, miroși a primăvară, în ochi ai tot pământul, sărută-mă cu noaptea, cu totul ce-i păcat… Sărută-mă cu visul,

O vorbă de-a ta, Un gest vinovat, Pe fruntea mea Coroana n-a stat! Pune-o vorbă caldă, Las-o-ncet sa cadă, Ca să spargă gheața, Să alunge ceața! Fă un gest stângaci, Dar mai bine