Poezie
mama
1 min lectură·
Mediu
Ca ușor eram atunci,
Când gândindu-mă la tine,
Mergeam la cules de nuci,
Adiere de suspine.
Mă rugam ades la cer,
Sa mai m-i te dea o dată,
Asta era tot ce cer,
Soartă crudă însângerată.
Uitarea te mistuiește,
Treci acum prin flori de mac,
Peisajul roșu rece,
Este ca un lac secat.
Odată erai cum vream,
Blândă, tandră, te iubeam,
Aduceai spre mine bine,
Și pe aripi te purtam…
Te duceam așa departe,
Nici că tu ai fi visat,
Locuri ce nu sânt uitate,
Doar asta aș fi urmat.
Dar a fost să fie așa,
Să pleci departe de mine,
Unde nu te pot urma ,
Tare dor îmi e de tine.
Noaptea mă apasă tare,
A dormi nu pot, și cred,
Ca de sus în jos se uită,
Dragostea ce eu o pierd.
Așteptând sa revii iar,
Mă gândesc ades la tine,
Doar că noaptea trece rar,
Dragostea ta nu mai vine.
Mă urasc de neputința,
Tare e a mea dorința,
De a te aduce iară ,
Lângă mine dragă mamă.
013312
0
In primul rand, urmareste sa elimini greselile care s-au strecurat, cu siguranta, din graba. In al doilea rand, cauta sa o slefuiesti. Am impresia ca, pe alocuri, ritmul se pierde. In rest, multa inspiratie si incredere in fortele proprii ! Cu stima, Cornel.