Ala-bala portocala
Trece-un urs bătrân cu scara
Prin mijlocul satului
Spre-năuntrul cortului.
Obosit de învățare
Se apucă de jucare
Ambianță el creează
Pe lume interesează.
Omenești
A face tot în timp real…
Situații neconcludente…
Greul, a dovedi
Imposibilitatea vede.
Gândire închisă, neputință…
Dispare orișice dorință
Închis în negru-alb stau viu
Dorea să devin, ce?!
Când tu te naști toată lumea e fericită …numai tu plangi, când tu mori toată lumea plânge iar tu ești fericit.
Ascensiunea unui spermatozoid spre cale-afară
Provocată de multe-atingeri
Sânt mii și mii de orătanii în astă lume,
Vietăți sumar protejate de cei buni,
Vă spun!
Puterea în gândirea omenească stă,
Și asta, înainte de toate, trebuie schimbată!
În bun!
Dorință de
Imposibilitatea de a fi,
Întregirea ta și a mulțimii,
Se poartă către sumbre gri,
Idei și gânduri de a fi.
Neputincios te arzi cu fire,
De greutăți ce te provoc,
La însușire si-a
Treceam și te priveam pe prispă,
Torceai cu ochii numai în pământ,
Voiam să vezi cum mânuiam eu carul,
Trecând prin fața ta cântând.
Basmaua îți acoperea mai tot ce ești,
Dar te știam, erai ca
Ca ușor eram atunci,
Când gândindu-mă la tine,
Mergeam la cules de nuci,
Adiere de suspine.
Mă rugam ades la cer,
Sa mai m-i te dea o dată,
Asta era tot ce cer,
Soartă crudă
