Poezii

Ala-bala portocala Trece-un urs bătrân cu scara Prin mijlocul satului Spre-năuntrul cortului. Obosit de învățare Se apucă de jucare Ambianță el creează Pe lume interesează. Omenești

A face tot în timp real… Situații neconcludente… Greul, a dovedi Imposibilitatea vede. Gândire închisă, neputință… Dispare orișice dorință Închis în negru-alb stau viu Dorea să devin, ce?!

Când tu te naști toată lumea e fericită …numai tu plangi, când tu mori toată lumea plânge iar tu ești fericit. Ascensiunea unui spermatozoid spre cale-afară Provocată de multe-atingeri

Sânt mii și mii de orătanii în astă lume, Vietăți sumar protejate de cei buni, Vă spun! Puterea în gândirea omenească stă, Și asta, înainte de toate, trebuie schimbată! În bun! Dorință de

Imposibilitatea de a fi, Întregirea ta și a mulțimii, Se poartă către sumbre gri, Idei și gânduri de a fi. Neputincios te arzi cu fire, De greutăți ce te provoc, La însușire si-a

Treceam și te priveam pe prispă, Torceai cu ochii numai în pământ, Voiam să vezi cum mânuiam eu carul, Trecând prin fața ta cântând. Basmaua îți acoperea mai tot ce ești, Dar te știam, erai ca

Ca ușor eram atunci, Când gândindu-mă la tine, Mergeam la cules de nuci, Adiere de suspine. Mă rugam ades la cer, Sa mai m-i te dea o dată, Asta era tot ce cer, Soartă crudă