Mijiţi în sânge-moarte
Ca două clipe împreunate
Două timpuri îngemănate
Eu și tu alergând sub marea
Căutându-ne amarul
Vieții-n doi de a nu mai fi.
Când te-am văzut
O clipă
Din ochii negrii
Îmbălsămați,
Purtând pecetea
Însetată,
Tot prezentu-i o visare
A tristei mele amintiri.
Trezește-te din viața aceasta
Etern coșmar al cărui suflet
O, tu om
Născut din
Pacatul de a fi muritor
Omul nu este decat un sambure un totem in plenipotenta lumii aruncat, azvarlit de propria soarta , in noroiul cunoasterii de ce noi , de ce acum?
La inceput a
EXT – ECTOR
Și strigară marinarii
Când văzură
Cer închis în noapte adâncă
În zadar se străduiră
Barca vieții s-o salveze
Murim și o să murim de-a pururea în aste ape întunecate
Dar
În fiecare zi
De un infinit de ori
Și copacii mor
Așteptând în rând ca la tăiere
În a omului onor
Sacrificați pentru o clipă de plăcere.
Ne mișcăm, trezim, visăm
Fără ca-n viață să
Ascultă-ţi sunetul inimii
Cum bate,
Cum trece,
Cum revine,
Suntem clipe de nisip în
Noianul lacrimilor
Celor nenăscuţi
Celor decăzuţi
Celor fără speranţă
De-a trăi sub umbra
Le simțim
Și le vedem
Aevea nu-s și totuși sunt
A fost odată ca niciodată
Un eu și o fată
De mă uitam la ea încremeneam
Nu puteam să-ți spun acum
Eu sunt eu
Ea-i
Curgerea timpului nu difera cu nimic de ceea ce era odata amintirile involburate omul cand isi aminteste nu tine neaparat la ceea ce il defineste, eu exist pentru ca m-am nascut si totusi
În fiecare zi
De un infinit de ori
Și copacii mor
Așteptând în rând ca la tăiere
În a omului onor
Sacrificați pentru o clipă de plăcere.
Ne mișcăm, trezim, visăm
Fără ca-n
Cristalină raza
Noaptea se arată
Þurțuri de gheață.
Din genuni, prin râuri de tristețe
M-am trezit legat pe viață
Încremenit într-un extaz
De Pământul pieritor
Efemere
