Sunt singura intr-o camera in care domneste dezordinea,chiar si parul meu,cu care in alte situatii ma mandresc,acum este in dezordine,o dezordine grea,care cere timp pentru a fii ucisa. Dar viata
Avem,si ne laudam. Avem case,vile si terenuri,aur si multi bani. Ne laudam si ii sfidam pe cei care nu au ca noi. Radem de cei saraci,dar nu ne putem baga bogatiile in siflet,sufletul e
Noi toti ne-am nascut pe un drum,fiecare pe drumul sau. Uneori drumurile ne aduc impreuna,vrand-nevrand. Mama mea a mers cu mine pe acelasi drum pana am facut patru ani,apoi m-a dat in grija
Biblia ne spune ca TU ne iubesti,dar eu NU vreau sa cred tot ce citesc,ci vreau dovezi,eu sunt mai neincrezatoare chiar decat Toma-necredinciosul. lui macar ci-ca i s-a arata ceva atunci cand avea
Asa cum spunea si genialul Octavian Paler,viata este ca un tren. Unii urca ,altii coboara. Ma gandesc ca viata mea poate fi descrisa intr-un compartiment al acestui tren,singura si neinteleasa,sau
Mi-e dor sa-mi fie dor,sa plang suferind din iubire! Imi place acea suferinta care ma face sa simt ca traiesc! De ce nu pot sa mai iubesc,de ce nu pot sa mai astept,sa mai sper? Acum nu astept pe
Mi-e scarba de politica si de slugile ei! De foamea de averi care li se citeste in ochii hulpavi si in fetzele inrosite de tensiunea crescuta cu gandul la banii pe care ii vor obtine prin minciuna si
De ce ? De ce l-ai luat si pe el? Nu crezi ca si asa suntem saraci ,ca ducem lipsa de minti luminate ,de genii adevarate? Of,si cum presimtea ca vede pentru ultima oara pomii infloriti,cum trupul nu
Uneori il simt atat de aproape! Simt ca ma iubeste,ca imi asculta ruga! Alteori insa,ma intreb daca nu cumva ne-a parasit,daca de fapt, exista! Ce risc imi asum daca nu ma mai rog? Daca el este
Am cumparat de curand cartea lui Daniel Cristea-Enache , \"convorbiri cu Octavian Paler\" si am constata cu uimire
ca acolo,la pagina 86,marele nostru scriitor spune ca poezia \"Interviu cu
Aseara,plimbandu-ma cu telecomanda pe diferite posturi,am dat la un moment dat de o emisiune gen matrimoniale pe OTV.Erau acolo in studio niste doamne si domni care vroiau sa se casatoreasca. Ei
Am in casa niste pomi care candva au fost fericiti,mangaiati de soare si de vant. Ei sunt sifonierul,masa
si parchetul meu. Cand scartaie mobila,eu stiu ca pomii plang de dor.
Imi esti in gand in orice clipa,
Si-a visului larga aripa
Te inconjoara doar pe tine
Ca-ci ai stiut sa faci din mine
Femeia ce viseaza in tacere
La trupul tau,la mangaiere.
In ceas
El nu are un cer,nu stie ce-i lumina, Traieste-n intuneric,barfeste si uraste Tot ce nu-i face voia. Cerul lui e podeaua mea, Eu calc pe cerul lui! Un gol si-un intuneric ii macina rarunchii, Ii
Citesc si rabd. Trupul meu vrea hrana,eu ii dai carti,cartile nu ingrasa. Citind ma asez la masa cu cei pe care ii cunosc din carte,si ma satur. Ma ia somnul,ochii ma dor,dar intervine setea.Setea de
