Poezie
Cosmar
1 min lectură·
Mediu
Disparusera toate sărbătorile.
Zilele se lipeau între ele
asemeni cărămizilor unei case
fără ferestre.
Contele striga din celulă:
\"Ciuruiește, Doamne, zidul acesta!
Înstelează, Doamne,
întunericul singurătății mele!\"
Dar nu se întâmpla nimic.
Toate nopțile miroseau a mortar
și nu mai învia nimeni.
012.276
0
succes!