A venit vremea sa ne-adancim in perete
ca leoaica ranita din cetatea barbara;
vremea sa nu mai tremuram decat seara,
odata cu zidul, odata cu poarta
prin care intra-n galop calaretii.
Poate ca
Disparusera toate sărbătorile.
Zilele se lipeau între ele
asemeni cărămizilor unei case
fără ferestre.
Contele striga din celulă:
\"Ciuruiește, Doamne, zidul acesta!
Înstelează,
