Poezii

A venit vremea sa ne-adancim in perete ca leoaica ranita din cetatea barbara; vremea sa nu mai tremuram decat seara, odata cu zidul, odata cu poarta prin care intra-n galop calaretii. Poate ca

Din nou arde focul pe muntele meu. Dar este aceasta lumina?

Disparusera toate sărbătorile. Zilele se lipeau între ele asemeni cărămizilor unei case fără ferestre. Contele striga din celulă: \"Ciuruiește, Doamne, zidul acesta! Înstelează,