O zi în plus, în minus nu mă va întrista
Mai mult decât un timp murdar de suferință
Și totuși nu-i mai crud că în a mea credință
Îmi voi clădi iubirea pe resturi si ruine
Din inima ta.
Și
Prostia in lume se-ntinde usor,
De toti deformata in ceea ce stim
Ca naste iubirea, dar nimeni nu vede...
Ca spune iubirea, dar nimeni nu crede...
Chiar daca un sens este unic mereu,
Chiar
Exista miliarde de copaci infloriti in lume. Si numai unul s-a gandit sa imi impartaseasca azi din florile lui. Am asteptat cuminte sa vina primavara si iata cum m-am bucurat de primele petale
Nu
Cu mana ta pricep tot infinitul
Si tot cu mana ta cad in nestire,
Prin ochii tai imi redescopar mitul
Ce ma invata despre nemurire.
Atat cat infinitul tine, ne iubim
Si ne intindem pana ca
Esti putin cam departe pentru mine. Nu prea mai stiu sa te inteleg, nici macar nu mai sunt atenta la ceasul care e fix. Fix acolo unde ne masoara timpul. Cat de infinita e eternitatea, daca deja ma
Te citesc - vorbim
Mancam - zambim
Gustam - privim
Plangem - murim
Ne doare - lipsim
Suradem - glumim
Ajunge - simtim
Mai vrem - nu mai stim
Vorbim - te citesc
Zambim - te gasesc
Privim
Imi proceseaza gandirea intentii obscure
As sti ca asa sunt mult mai intensa
In somn ma intorc si zambesc in suspect
Prefer sa m-arunc intr-un vis neuronic
Desi un cosmar e mult mai
M-am hotarat sa scriu despre tine. Draga suflet al meu, iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine si imi veghezi trupul. Iti multumesc pentru ca ma inveti sa traiesc chiar si atunci cand inchid
