Nu mai stiam de eram pasare
Caci toate zborurile au incetat
Parca nu mai exista nici cerul
Cind m-am trezit din vis fara tine
Peste noapte devenisem statuie
Asezata in mijlocul lumii
Iar
Casa noastra e in vazduh,
minunata,sublima,
fara temelii...
Imi amintesc pasii care
urcau tot mai sus,
in inaltul unei paduri,de vis!
Imi permit sa visez,
e dreptul meu!
Printre paravanele
Din nou ma simt undeva in aer,am sentimentul ca plutesc,desprinsa de toate acele ganduri complicate,de viitor.Uneori ma intreb e asta o dovada de inconstiinta?De nepasare fata de viitor?Poate ca ar
ERA TOAMNA
SI MA LUPTAM INTRE DRUMURI
CERCIND SA GASESC ADEVARATA CALE
NU MAI ERAM COPIL DAR NICI FEMEIE
CI POATE DOAR O VIETATE
IN CARE TIMPUL SE ADUNASE PREA GRABIT
Am vrut sa ma risipesc in vint
Atunci cind umilinta m-a umplut de resemnare
Si-am gindit ca voi invata sa te uit
De dragul celor care m-au urit si m-au ranit cu dispretul lor
Dar cind nebunia a
Pentru linistea mea voi pleca
departe in lume
ca o apa in spume.
Ma voi prelinge usor
voi fi calator
pribegit si tacut
frumos si pierdut.
In ochi dimineata
va prinde iar viata
in trupul
E un drum nou
spre rasarit...
aproape de infinit
ca un vis al fagaduintei
deschis neasteptat in sufletul meu.
Ca o umbra m-am desprins
am privit lumea
cum bantuie tumultoasa
Nu,nu-mi pot sopti vorbe de incurajari,cand ma trezesc eu cu mine insami,e cea mai dificila intalnire.Nu vreau sa imbrac in roz realitatea…ma doare,oare ce vise mai tin in brate?Strans la piept ca pe
