Poezie
SUFLETUL MEU
1 min lectură·
Mediu
Nu mai stiam de eram pasare
Caci toate zborurile au incetat
Parca nu mai exista nici cerul
Cind m-am trezit din vis fara tine
Peste noapte devenisem statuie
Asezata in mijlocul lumii
Iar miinile care imi mingiau trupul
Erau mai reci decit marmora.
Bucuria murise sub piatra
Care imi devenise templu,ori poate
Orizont incatusat de necredinta.
Zidita in conventiile brutale,
Am simtit ca ma sufoc
Dar mi-am dat seama
Ca dincolo de vis si de mine
Erai tu,patimasa fiinta
Sarutind piatra pina ce buzele
Singerara deopotriva
Erai agonie si extaz
Erai sufletul meu.
002.483
0