casa noastra
Casa noastra e in vazduh, minunata,sublima, fara temelii... Imi amintesc pasii care urcau tot mai sus, in inaltul unei paduri,de vis! Imi permit sa visez, e dreptul meu! Printre paravanele
Pentru linistea mea
Pentru linistea mea voi pleca departe in lume ca o apa in spume. Ma voi prelinge usor voi fi calator pribegit si tacut frumos si pierdut. In ochi dimineata va prinde iar viata in trupul
infinit
E un drum nou spre rasarit... aproape de infinit ca un vis al fagaduintei deschis neasteptat in sufletul meu. Ca o umbra m-am desprins am privit lumea cum bantuie tumultoasa
SUFLETUL MEU
Nu mai stiam de eram pasare Caci toate zborurile au incetat Parca nu mai exista nici cerul Cind m-am trezit din vis fara tine Peste noapte devenisem statuie Asezata in mijlocul lumii Iar
De dragul cui?
Am vrut sa ma risipesc in vint Atunci cind umilinta m-a umplut de resemnare Si-am gindit ca voi invata sa te uit De dragul celor care m-au urit si m-au ranit cu dispretul lor Dar cind nebunia a
ERA TOAMNA
ERA TOAMNA SI MA LUPTAM INTRE DRUMURI CERCIND SA GASESC ADEVARATA CALE NU MAI ERAM COPIL DAR NICI FEMEIE CI POATE DOAR O VIETATE IN CARE TIMPUL SE ADUNASE PREA GRABIT