Poezie
Puterea mainii drepte...
1 min lectură·
Mediu
Când soarele răsare pe lacrima visării,
Iar trupul meu vibrează simțind a ta suflare,
Un orizont întins mi-arată flama lui,
Făcându-mă să văd cât te iubesc de tare!
Când sângele în vine aleargă înspre lături,
Și cu a lui bătaie adună crăpături,
Un plâns de lumânare mă-ndeamnă să te am
La fiecare clipă de dincolo de simțuri!
Când aerul coboară să caute-adăpost;
Și suflă-n lumânare un abur de iubire,
O umbra din glasul pulsului damnat,
Pe scara dinspre rugă mai face o oprire....
Când chipul tau de înger adună-al meu rămas,
Purtându-mă în noapte, în ochi de lumânare;
La fiecare clipă trecută sub tăcere,
O dragoste de mort va căuta suflare...
001.069
0